Ai un fel al tău de a nu fi
care mă orbește până-n vedere.
știi chema o noapte-n zori de zi
printre cuvinte efemere.
știi pustii orice fel de trecere
lăsând cuvintele să se dezlâne,
precum o holdă sub secere,
precum un azi înspre un mâine.
cădelnițe de ceață răspândesc spre taine
culmi neatinse sau plăpumi de văi.
izvoarele, pe sub cumpeni de taine
ascund prin murmur târzii vânătăi.
mă tot iscodești prin tăceri despre timp,
îmi dai bună ziua c-o ploaie murdară
și-mi oferi rădăcină de schimb.
n-auzi? e un veac cu toamna pe-afară…
vei voi într-o zi, când eu voi pleca,
să-mi fi nesfârșire, și numai a mea…
Adaugă un comentariu
izvoarele, pe sub cumpeni de taine șaine
șaină = ciutură
vei voi într-o zi, când eu voi pleca,
să-mi fi nesfârșire, și numai a mea…
Frumos și adevărat.
da Coza
Ecoul gândului destramă timpul în cascade, împrăştiind miresme reci, umbre miraculoase în culori de toamnă.
O poezie rebelă, atât la rimă cât și la ritmul care se schimbă de la strofă la strofă, chiar și de la vers la vers.
Am citit cu plăcere!
Sofy
Tranșeele sufletului exprimă o revoltă interioară .
,,să se dezlâneze"
cădelnițe de ceață răspândesc spre taine
culmi neatinse sau plăpumi de văi.
izvoarele, pe sub cumpeni de șaine
ascund prin murmur târzii vânătăi.
Frumos!
Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la:
RO45CECEB00008RON1057488
titular cont: Lazăr Vasilisia
(CEC Bank)
*
DONATORI,
începând cu septembrie 2020:
© 2021 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE