Tranșee

[Vasile Ionac]

Ai un fel al tău de a nu fi
care mă orbește până-n vedere.
știi chema o noapte-n zori de zi
printre cuvinte efemere.

știi pustii orice fel de trecere
lăsând cuvintele să se dezlâne,
precum o holdă sub secere,
precum un azi înspre un mâine.

cădelnițe de ceață răspândesc spre taine
culmi neatinse sau plăpumi de văi.
izvoarele, pe sub cumpeni de taine
ascund prin murmur târzii vânătăi.

mă tot iscodești prin tăceri despre timp,
îmi dai bună ziua c-o ploaie murdară
și-mi oferi rădăcină de schimb.
n-auzi? e un veac cu toamna pe-afară…

vei voi într-o zi, când eu voi pleca,
să-mi fi nesfârșire, și numai a mea…

[Ion Lazăr da Coza]

izvoarele, pe sub cumpeni de taine șaine

șaină = ciutură

vei voi într-o zi, când eu voi pleca,
să-mi fi nesfârșire, și numai a mea…

Frumos și adevărat.

da Coza

[Sofia Sincă]

Ecoul gândului destramă timpul în cascade, împrăştiind miresme reci, umbre miraculoase în culori de toamnă.

O poezie rebelă, atât la rimă cât și la ritmul care se schimbă de la strofă la strofă, chiar și de la vers la vers.

Am citit cu plăcere!

Sofy

[Angi Cristea]

Tranșeele sufletului exprimă  o revoltă interioară .

,,să se dezlâneze"

[Ana Cîmpeanu]

cădelnițe de ceață răspândesc spre taine
culmi neatinse sau plăpumi de văi.
izvoarele, pe sub cumpeni de șaine
ascund prin murmur târzii vânătăi.

Frumos!