Sunt drumuri vechi nestrăbătute
în viaţa fiecărui om,
iluzii albe-n vis ţesute
asemeni umbrelor în pom.
Din tot ce poţi trăi-ntr-o noapte
nu poţi s-opreşti în zori de zi,
când plâng emoţiile-n şoapte
şi suntem ce nu putem fi.
Atunci când punţi ce leagă clipe
se leagănă sub paşi târzii,
am vrea-ntre noi să se-firipe
ecoul frânt din simfonii.
Să întâlnim prin noi fiinţe
ce drumul şi l-au rătăcit,
la poarta marii lor credinţe
ce sufletul le-a ocrotit.
Sunt drumuri noi ce vor să fie
de paşii noştri străbătute,
când viaţa-i doar o armonie
deasupra vechilor redute.
Adaugă un comentariu
poți și în v5 și în v6.
Place.
da Coza
Multumesc din suflet tuturor pentru trecere, popas, lectura si comentarii!
Cu drag si pretuire!
Interesant mesajul! Frumos scris! :)
"Din tot ce poţi trăi-ntr-o noapte
nu poţi s-opreşti în zori de zi,
când plâng emoţiile-n şoapte
şi suntem ce nu putem fi."
Semn de Admiratie!
Multumesc Angi pentru popas, lectura si apreciere!
Cu mare drag!
Un adevăr evident:,,viaţa-i doar o armonie
deasupra vechilor redute." în acest poem filosofico-meditativ.
Va multumesc suflete dragi pentru popas, lectura si comentarii!
Cu drag si pretuire!
foarte frumos!
Meditând la ceea ce nu s-a realizat într-o viață. Desigur sunt lucruri, locuri prin care ai dorit să treci dar nu ai reușit. Sau drumuri rătăcite, așa cum spui tu.
noştrii - noștri
Am citit cu plăcere o poezie corectă și profundă.
Sofy
Meditaţie lirică asupra vieţii.
© 2023 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE