focul trist lăsat să flămânzească iar

mă-ncerca așa ca o prigoană

parcă mama m-ar ierta și m-ar mai naște dar

cine să mă țină de icoană

focul trist pentru că tu nu ești

mă-nșela ca o femeie rea ușoară

eu privesc spre cer cum diavoli în calești

mă înjură pentru-a nu știu câta oară

focul simplu veșnic călător

căruia nu-i ține nimeni socoteală

mă împinge să păcătuiesc să mor

doar mi-or pune…

şi azi

ca şi mâine

ca ieri

tic-tacul ceasului de perete e acelaşi

acelaşi e peretele aceleiaşi case

imperturbabil renasc în fiecare dimineaţă

din repetabila zgură a nopţilor-indigo

zilnic mă împac cu mine

întrucât zilnic mă urăsc de moarte

moartea

fiindcă-mi plăteşte săptămânal chirie

mă calcă (să simt că trăiesc) apăsat pe degete

încât dac-aş ţine mâinile pe clape de orgă barocă

aş interpreta…

Iubesc femeile surate cu pădurea;

Femei ce-și poartă talpa goală prin țărână,

peste câmpii îmbrățișând, cu spice pline, 

onirice și…

mereu emoționat de această adâncă pădure

de acești vechi și sumbrii copaci

nu mă gândeam cineva să mă-njure

nici moartea să-mi strige iudeule taci

emoționat de banca pe care în zori mă rugam

la aceste vechi pietre de peste

mai bine de-o mie de ani pe care îi am

și tot atâtea destine funeste

mai emoționat decât cel care și-a pus trupul pe cruce

și-a băut vin și oțet- nemurire

m-am luat la ocări câte nu…

Sunt santinela orelor târzii

și a iubirilor ce se destramă

pe notele dintr-o vrăjită gamă

desfășurate-n ample armonii.

Din umbrele uitării-au apărut,

le-am adunat în pagini lapidare,

ca să…

orașul tău are o inimă de fier

pleci din el

toate pleacă odată cu tine



treci prin viață fără bagaje

orașul călătorește cu tine peste tot

pune un deget pe timp

îl oprește la toate răscrucile



libertatea are tristețea ei

o simți cum te privește în ochi

când tragi jaluzelele casei tale

într-un oraș…

Îndurerată-mi lepăd carapacea

De vise și fantasme fumurii

Din viețile trecute îmi cer pacea

Și-aprind incandescențe purpurii

De mă strecor tăcut printre cuvinte

Fără să-mi număr anii de trăiri,

E fiindcă  șterg o lacrimă ce minte

Pe rugul meu intens de plăsmuiri

Sunt fiica unui șir de recunoașteri,

Am pus în scenă sute de-amintiri

Și-am înălțat o boltă de cunoașteri 

Din lumea…

beau apă divină din strachina domnului
cu sete beau apa din sfântul pahar
și simt cum încet mă preaumplu de har
și intru ca-n mare în liniștea somnului

mă-nalț ca o cruce în negrul văzduh
și văd cum pulsează a vieții scânteie
zvâcnind ca un sân învolt de femeie
devin dintr-o dată doar logos și duh

Iar a zburat o stea din larga-ți călimară!

I-ai născocit un trup din dragoste de stihuri,

Să urce scări de-argint, să spintece văzduhuri,

Ca să-nfioare lumi, cu plânset de vioară.

Ai scormonit prin dor și i-ai furat lumina

Prelinsă din suspin, cu cioburi mari de lacrimi,

Iar din sărut ai strâns dulceață grea de patimi,

Din vorbe, mângâiere și din greșeală,…

atunci când nu-mi dau seama cât de mult te iubesc

și trec pe lângă evenimente ce altădată

mi s-ar fi părut că țin capul de afiș al vieții mele de care nu mă feresc

mă consolează gândul că ce-am primit dau la săraci fără plată

iese un polițist cu carnetul de amenzi la îndemână

îl privesc de parcă zis și făcut

așa cum nimeni nu scapă de fisc și de moarte după limba română

se va întoarce și el în pământul care cu greu l-a…

când două particule intră in contact devin legate pentru todeauna

în așa numita împletire cuantică

nu ridicasem perdeaua

atmosfera tulbure ocupase tavanul pereții și câmpul

în dreptul ochilor

ne amestecasem culorile astfel încât albastrul meu devenise

un semn masculin al supunerii

iar verdele feminin al țărilor bine udate de lacrimi

însemna sfârșit de istorie simplă

și nimeni nu putea să…

ne-nvinse ceasul în străvechi odăi

creșteau bureți în lemnul asudat

din miazănoapte vântul însetat

ne-nlănțuia cu vinete văpăi

ca jocul fără noimă să-l învăț

fără astâmpăr, cu un dor hapsân

cu șarpele încolăcit la sân

mă-nduplecai c-un asasin răsfăț

de șarpe ispitiți în ceas de soarte

ne-abandonam plăcerilor trupești

icoana inocenței noastre moarte

mai pâlpâia-n lumina din ferești

trecut-am pragul spre…

Statui rămase-n neuitare

cu ochii rezemați pe cer

citesc poeme milenare

înscrise pe un nor stingher.

Din ritmurile lor celeste,

cu rime faste pe contur,

adună magică poveste…

De-aș fi știut cum visele caduce

Îți lăsau rănile deschise, sângerând,

M-aș fi întors cu mâinile în cruce,

Stâlp să îți fiu, să nu te pierd nicicând

În cale ți-aș fi pus covor de maci

De iarbă crudă și de gălbenele

Pe ele și pe inimă să-mi calci,

Hyperion, coborâtor din stele

De-aș fi-nțeles cum, arămiu, se zbate

Orfan și rece, sufletul târziu,

Un Univers întreg puteam străbate,

Fantoma unui…

vedeam printre gratii cu ochii mari scoși

tot albul din negru copacii leproși

puneam întrebări de mâine de ieri

din moartea hapsână un ceas cui să ceri

veneau călătoare pe nori spumegați

și berze și rațe și-atâția bărbați

cum nu mai văzusem în curte la noi

să bea să înjure murdari de noroi

și nu țineau cont de-ai lor mulți copii

și nu le păsa că toți eram vii

băteau din picior băteau căte doi

în…

Dezamăgire, genune violetă,

Te prăbușește în propria-ți genune

Și-adormi în aburi, pe pietrele cu rune,

Unde sunt strânse ciolane de cometă!

Să te proptească a soarelui țepușă,

Numai cât focul te va preface-n stele.

Adună-n poală neliniștile mele

Și fugi în vânt, cu propria-ți cenușă!

Sunt prea cuminte, să mi te plâng în versuri,

Du-te…

o utimă văpaie îşi caută cenuşa

în vara asta risipită greu

în aşchii înverzite ce-s oftaturi

pierdute prin păduri de Dumnezeu...

vezi?

ai timpului bidivii pasc orele potecilor

 pe când rătăcită, eu

cărărilor pustii le bat fericirea cu pasul

să revenim în noi

luaţi încet de mână de nişte îngeri goi

sau chiar de-o iluzie ascunsă în amurg

ce-şi flutură pe frunte stelele cu sârg

privește!

un zmeu…

Când mă gândesc la tine se mai rupe

din cerul meu o trecătoare ploaie

şi visele de  noaptea mea cernute,

cu visul scurt trăit, pornesc războaie.

Când mă gândesc la tine mă mai prinde

un fâlfâit de aripi curajoase

şi visurile zilelor trecute

pictează zboruri în culori frumoase.

Când mă gândesc la tine-ntinereşte

şi sufletul şi trupul obosit,

mi se întorc acasă fericite

durerile pe care le-am…