orașul

[Nuta Craciun]

orașul tău are o inimă de fier
pleci din el
toate pleacă odată cu tine

treci prin viață fără bagaje
orașul călătorește cu tine peste tot
pune un deget pe timp
îl oprește la toate răscrucile

libertatea are tristețea ei
o simți cum te privește în ochi
când tragi jaluzelele casei tale
într-un oraș străin

[Chris]

ultima strofa mi-a lasat senzatia de abandon, ca si cum te-ai abandonat/indepartat de tine insuti/insati si automat cand iti dai seama, totul pare strain

frumos, apasator

[bolache alexandru]

Despre renaștere și libertate și despre rădăcini...

[Nuta Craciun]

Ada Nemescu, suntem trubaduri călători prin Univers și ne cântăm dorurile... sau ele ne cântă pe noi. 

Mulțumesc de semn, dragă Ada!  

[Nuta Craciun]

 Multumesc, dragă Denisa Curea-Popa!

[Ada Nemescu]

Dramatic poem despre plecări și dor de acasă. Călătoria sufletului trubadur.

aDa

[Denisa Curea-Popa]

Admirație, Nuța! 

[Nuta Craciun]

Mihai Katin, când pleci iei cu tine totul, dar mai ales amintirile, cu bune și rele doar sunt ale tale! 

Dar înveți în timp că libertatea după care ai tânjit, are prețul ei ... și atunci nu-ți dorești decât să te întorci acasă. 

”Cred că aparținem unui loc indiferent unde călătorim în lume și mai repede sau mai târziu, locul acela ne cheamă. Și-ți dorești să te întorci acolo, să-i vezi pe oameni, să vorbești cu ei... să citești pe fețele lor cunoscute trecerea timpului...

Să-ți vezi propriul chip într-o oglindă de acasă și să-ți dai seama că si pe fața ta timpul trece...

Să trăiești iar cu rădăcinile aproape...” am citat dintr-un eseu de-al meu.

Mulțumesc, aceeași prețuire! 

[Nuta Craciun]

Ana Cîmpeanu, e tot ce-mi doresc, ca lucrurile să se așeze încet pe acel făgaș care să mă ajute să pot trăi în prezent. 

Cumva, simteam când eram departe, că acest prezent îmi era furat, nu simțeam că trăiesc, mereu așteptam să treacă timpul, să vină ziua următoare... cred că trăiam mereu pe fugă, mai mult în trecut căci rememoram foarte des anii trăiți... și un pic în viitor, căci mereu îmi făuream vise pentru ziua de ”mâine”...

Mulțumesc frumos, Ana!

 

[Nuta Craciun]

Vasilisia, pentru mine întoarcerea a fost o binecuvântare, sincer! Dar da, e groaznic să te reîntorci în orașul pe care l-ai purtat în suflet întotdeauna și să te simți la fel de străin. E pustiitor și nu mai știi care ți-e locul, ești un dezrădăcinat. Eu cred totuși că locul meu e aici, sper să nu simt niciodată altceva. Orașul l-am purtat cu mine peste tot, mărturisesc că atunci când mi-era greu, mă visam acasă ...  

Mulțumesc mult, Lisia, poezia în general nu e doar un mijloc de exprimare a emoției și sentimentelor noastre, e chiar realitatea noastră de fiecare zi. 

[Nuta Craciun]

Monica Pester, da, așa este, deși pentru mine plecarea de acasă acum 20 de ani, nu a fost chiar o dramă. Fabrica unde lucrasem se închisese, rămăsesem fără niciun venit și am plecat cumva înaripată de ideea că o să pot să-mi câștig decent existența. Dar viața printre străini e grea, pentru mine a fost o lecție de care probabil aveam nevoie ca să realizez că nu pot trăi departe de casa mea, că nu pot trăi fără să-mi simt rădăcinile apoape... Libertatea? Care libertate când ești privat de drepturi cetățenești pentru că nu ești de-al lor? Câștigi un ban dar la fel de repede îl cheltui căci traiul e greu dacă nu ai o casă și nici nu te poți simți prea fericit, când știi că poți face mai mult dar ești obligat să execuți munci cu mult sub nivelul tău de pregătire. Nu-mi pare rău că am trăit această experiență, aveam nevoie să învăț lecții noi, dar gândul mi-a fost mereu acasă și nu-mi doream decât să mă întorc... Și m-am întors ... dar apreciez mai mult libertatea pe care o simt acum, fiind acasă, decât libertatea înstrăinării. 

Mulțumesc de semn și de ”provocare”... mi-am cam dat drumul, iertare!