efect întârziat

[Ada Nemescu]

o utimă văpaie îşi caută cenuşa

în vara asta risipită greu

în aşchii înverzite ce-s oftaturi

pierdute prin păduri de Dumnezeu...

vezi?

ai timpului bidivii pasc orele potecilor

 pe când rătăcită, eu

cărărilor pustii le bat fericirea cu pasul

să revenim în noi

luaţi încet de mână de nişte îngeri goi

sau chiar de-o iluzie ascunsă în amurg

ce-şi flutură pe frunte stelele cu sârg

privește!

un zmeu s-a deghizat în prinţul primăverii

ne-ndeamnă să abuzăm de verde şi lumină

de ce ar fi o inimă - de vină

când înfloreşte mai ceva ca merii?

 

deschidem deci, deschidem grabnic uşa

unui promis parfum a iarbă şi a tei

hai! nu privi în jos, te simt că poţi şi vrei

o ultimă văpaie îşi caută... cenuşa

 

 

 

[Ada Nemescu]

Vă mulțumesc. 

Acasă înțeleg. Dar la serviciu avem IT-ști foarte competenți, habar n-am, mă străduiesc să rezolv.

Sunteți ca o familie. ( acum tot cu telefonul)

aDa

[Vasilisia Lazăr]

Ada, eu de pe computer lucrez. Pe telefon mi-e foarte incomod. Probabil ai un antivirus foarte puternic și îl percepe ca pe un virus, altfel chiar nu am explicații.

[Ada Nemescu]

Dragilor, cred că titlul acestei poezii a fost premoniție,  îmi cer iertare pentru întârzierea reacției mele!

Vă sunt recunoscătoare tuturor pentru popas, citire, sfaturi și corecturi obiective, și pentru aprecieri.

Nu cunosc din ce pricini, acest site drag mie, Însemne Culturale,  nu poate fi accesat de pe computer și laptop nici acasă, nici la birou.

Apar alarme de securitate?!

 Reușesc să fiu prezență doar cu ajutorul telefonului.

Sper din tot sufletul să fie ceva trecător, și mulțumiri pentru înțelegere!

 cu drag, aDa

[Vasilisia Lazăr]

Foarte frumos! Trăiri adânci. Poemul se încheie rotund.

o utimă văpaie îşi caută cenuşa

în vara asta risipită greu

în aşchii înverzite ce-s oftaturi

pierdute prin păduri de Dumnezeu...

de ce ar fi o inimă - de vină

când înfloreşte mai ceva ca merii?

Îmbătătoare prin natura lor , florile de măr sunt simboluri impetuoase de dragoste, pace, senzualitate şi de fertilitate .

Însă de acord cu Ana! Eu l-aș fi dorit mai liber. Versul. Sau mai clasic. :)) Oare „clasic” are grad de comparație? Nu cred. 

[Grig Salvan]

O chemare spre viață și dragoste:

„să revenim în noi

luaţi încet de mână de nişte îngeri goi

sau chiar de-o iluzie ascunsă în amurg”

Frumoasă spunere: 

„În așchii înverzite ce-s oftaturi

pierdute prin păduri de Dumnezeu”

Iar catrenul din final magnific!

Mă bucur să te regăsesc astă seară aici, același suflet dornic de a dărui.

[Mihai Katin]

este  o  atmosfera aproape de basm dar   poate ratiunea impune:

să revenim în noi

luaţi încet de mână, de nişte îngeri goi

sau chiar de-o iluzie ascunsă în amurg...

ultimul  catren  este al unei  candori ce nu stie  ca este  indemnata:

hai! nu privi în jos, te simt că poţi şi vrei

o ultimă văpaie îşi caută...cenuşa....dureros final  si  inspirat poem!

[Constanța Popescu]

Un poem frumos, de primăvară-vară când deschidem ochii și privim prin fereastra sufletului, culori prin cuvinte!

[Cornaciu Nicoleta Ramona]

"O ultimã văpaie își cauta cenușă"

Efect intârziat, frumos.

[Manuela Munteanu]

O chemare gingașă a iubitului în ,,vara asta risipită greu", cu semne de primăvară, aduse de zmei. Dulce și parfumat îndemn, a floare de tei, dar cu văpaia merelor coapte. Tare frumos conceput!

[bolache alexandru]

de ce ar fi o inimă - de vină

 

când înfloreşte mai ceva ca...merii ?/ Foarte frumos.