N-ai, Doamne, tu, atâta grâu

Să speli păcatele, prin râu,

Să cureţi sufletul bolnav

Ce-i dornic să-ţi devină sclav.

Nici lacrimi n-ai, aşa de grele

Cum sunt  azi  lacrimile mele,

Nici mâini nu ai să ştergi cu ele,

De dragul meu, a lui durere...

Oricare-ar fi, de orice fel,

S-o vindeci,  să îţi fie ţel.

Şi-apoi, din cât îţi mai rămâne,

Să vindeci nopţile din mine.

Cântec fără portativ,

Mi-ai prins visele în tiv,

Le-am spălat că n-am ştiut

Şi pe toate le-ai pierdut.

Pe-ale mele ţi le-aş da,

Ştiu că nu îţi vor plăcea.

Fără vise eşti sfârşit

Nici…

Mi te-nchipuiam, adesea, construind o lume nouă

În care să ştergem timpul ce-mpărţise-o viaţă-n două.

Te visam, în nopţi pierdute, ca pe-un ţărm la care fug,

Doar îmi aprindeam, nebuna, flăcările unui rug.

Şi am ars, cum nimeni alta, pân-am devenit doar scrum,

Tot te mai visam în noapte, încă o mai fac şi-acum...

În zadar te-am şters din toate filele din calendar,

Că-mi rămâne numai anul ce mi l-ai adus în dar...

Încă…

Cum s-au scurs oare fire de nisip

Pe veşnicia mea neînţeleasă?

Doar întrebam, nu vezi că nu mai ţip?

Nici nu-mi răspunde, astăzi nu-mi mai pasă.

Cum ţi s-a scurs din ochi pământul tot

Şi a rămas pustiu ca-ntr-o Sahară?

Să nu-mi răspunzi, am luat nisip un lot

Şi ţi-am lăsat pe tâmple sare-amară.

Cum te-am iubit? Că astăzi nu mai ştiu

Şi tu cum m-ai iubit din oră-n oră?

Ne-am dus doi orbi de mână în…