Transfigurare

[Grig Salvan]

beau apă divină din strachina domnului
cu sete beau apa din sfântul pahar
și simt cum încet mă preaumplu de har
și intru ca-n mare în liniștea somnului

mă-nalț ca o cruce în negrul văzduh
și văd cum pulsează a vieții scânteie
zvâcnind ca un sân învolt de femeie
devin dintr-o dată doar logos și duh

[Grig Salvan]

Alexandru Bolache, mulțumesc de trecere și semnul lăsat, pentru cuvintele inspirate de versurile acestui mic poem.

[Grig Salvan]

Ada, mulțumesc! Nu știu în ce măsură izbutesc să îmbin o anumită înzestrare bnativă pentru scris, cu o anumită  dexteritate de a scrie câștigată în timp și cu o anumită teorie ori filosofie, dar încerc și probabil uneori chiar reușesc, poate nu întotdeauna, pentru că zicea cineva, „nimeni nu e tot timpul egal cu sine însuși!” Nici măcar marii creatori n-au fost întotdeauna inspirați și nu s-au ridicat de fiecare dată la nivelul așteptat în tot ce au realizat. Importantă e însă aspirația ajutată de inspirație pe fondul acumulărilor intelectuale, lecturilor și gândurilor ce ne frământă.

[Grig Salvan]

Vasilisia, așa e. Poezie și har sunt apropae coincidente, ca de altfel orice produs artistic. Nu vne nimic deoasebit nici din cunoștințe avansate, nici din tehnici sofisticate învățate, nici din facultăți absolvite, ori mii de cărți citite. E adevărat că, pe un astfel de fundal, mai repede vine inspirația și mai bogate ideile și construcțiile artistice, dar fără harul care vine nu știm de unde, ca o suflare misterioasă, (și care poate veni uneori chiar și în somn, ori în starea dintre somn și veghe) nimic deosebit nu se naște! Poți absolvi „școala de literatură” ca pe vremuri în anii 50, poți absolvi școli de muzică și conservatoare, poți absolvi înalte academii de arte pastice etc. dar dacă spiritul acela genuin venit de sus nu te insuflă, nici creații autenice nu vei face, doar anumite construcții modeste, mai mult sau mai puțin corecte. Ai dat un bun exemplu prin Maiorescu. Eu citeam producții poetice foarte modeste, jenante uneori, ale unui Nicolae Iorga, altfel cel mai mare savant al românilor.

Mulțumesc pentru apreciere și comentariul extins! O seară bună!

[Grig Salvan]

Mulțumesc, Manuela! Pentru lectură și comentariu. Zi bună!

[Grig Salvan]

Mulțumesc, Ana! Pentru cuvintele frumoase! O zi bună!

[Grig Salvan]

Mulțumesc, Mihai Katin, pentru trecere, apreciere și versul remarcat!

[Grig Salvan]

Mulțumesc, Floare Arbore! O zi frumoasă de iulie!

[bolache alexandru]

În contact cu cele sfinte totul se transformă. Simbolul crucii și bineînțeles rolul femeii în univers. Sânul ei adăpând geneze...

[Ada Nemescu]

Ce-aș putea completa dragilor prieteni ce-au comentat înainte!?

Sunt de acord, în ceea ce privește scrisul tău, este o fericită îmbinare între studiu și talent .

Indiferent de structura poeziei, importantă este trăirea! 

Am simțit din plin zbuciumul sufletesc al poetului...

aDa

[Vasilisia Lazăr]

Poezia este dar de la Dumnezeu și o legătură cu Dumnezeu. Nu cred că poți scrie poezie dacă nu coboară harul asupra ta. Dacă nu suntem hărăziți pentru poezie, orice am face, nu vom reuși să scriem poezie. Indiferent câtă cultură și câtă știință de poezie am avea, nu putem scrie doar din astea. Pentru că nu există o regulă cum să scrii poezie. Dacă ar exista, te-ai putea face poet, așa cum te faci inginer, doctor sau jurist. Există o tehnică poetică, dar ea în sine nu e de ajuns, dacă nu ți se dă de sus ce și cum să spui. Poezia e talantul pe care îl primești sau nu. Bine, talantul, fără o cultură serioasă și fără să fie la rândul lui pus în lucrare, rămâne un dar ascuns, nu poate lua corp. Însă cultura fără talant, adică fără acel har poetic, nu poate naște poezie. De pildă, Titu Maiorescu avea o cultură impresionantă, după cum se vede din opera sa, dar poeziile lui sunt de un penibil îngrozitor. Toată lumea evita să spună că Maiorescu a scris și poezie, tocmai pentru a nu discuta valoarea acesteia și a-i știrbi astfel efigia.

Remarcabil poem și crez poetic! Un titlu atât de sugestiv...