În contratimp

[Monica Pester]

De-aș fi știut cum visele caduce

Îți lăsau rănile deschise, sângerând,

M-aș fi întors cu mâinile în cruce,

Stâlp să îți fiu, să nu te pierd nicicând

În cale ți-aș fi pus covor de maci

De iarbă crudă și de gălbenele

Pe ele și pe inimă să-mi calci,

Hyperion, coborâtor din stele

De-aș fi-nțeles cum, arămiu, se zbate

Orfan și rece, sufletul târziu,

Un Univers întreg puteam străbate,

Fantoma unui chip ce a fost viu

Dar vreau să mă întorc la rădăcină,

Să liniștesc oceane-nvolburate,

Să îmi acopăr umbra cu lumină

Si somnul să-ți închin cu nestemate.

Chiar dacă mai respir, când cerul cade

Pictandu-și boreal, un anotimp,

Sunt spulberată în mii de arcade

Și-mi pare că trăiesc în contratimp.

[Vasilisia Lazăr]

Îți lăsau rănile deschise, sângerând,

Mie acest vers nu-mi convine, nu știu ce e în neregulă cu el, probabil cum cad accentele. Se poate reface.

Poezia e superbă.

[Monica Pester]

Tuturòr celor care ați trecùt prîn poezia mea,  cu sufletul deschis va   mulțumesc ! Mai mult, anunț ca  m-am pliat pe toate îndreptarile/sugestii și le-am pus în pagina. Motiv pentru care, încă o data, va sunt recunoscătoare!  

[Mihai Katin]

Uneori  este necesar  un contratimp  al  existentei,in muzica  acesta este o  pauza de deplasare de pe un timp  tare pe unul  moale ,prin el  descoperim   aici  o  intuitie   feminina ce  a aflat:

De-aș fi-nțeles cum, arămiu, se zbate

Orfan și rece, sufletul târziu,

Un Univers întreg puteam străbate,

Fantoma unui chip ce a fost viu...

excelent poem!

cu pretuire!

[Nuta Craciun]

Imi place, îi simt pulsul și trăirea. Cred că e despre plecarea cuiva, despre despărțire și durere, despre deruta celui rămas.  Eu titlul l-aș lăsa simplu ”contratimp” și aș umbla puțin la versul cel lung care a mai fost semnalat. 

[Grig Salvan]

Frumos și melancolic acest ”Dacă...” ”De-aș fi știut...”, „De-aș fi-nțeles...”

Cu două mici observații:

- în catrenul care-mi place cel mai mult, al doilea, versul final are prea multe silabe din cauza cuvântului „coborâtor” care ar putea fi înlocuit foarte bine cu „venit”.

- „cade și pică” din ultima strofă e o redundanță, nu prea merg unul după altul cuvinte diferite dar cu același sens...

[Ada Nemescu]

Interesant discurs poetic.

Nici resemnat, nici fericit, purtând sinceritatea la rever :))

aDa