’                                                                                                                           '’Nomad însetat

                                                                                                                             Ciutura-i doagă spartă

                                                                                                                             Început de…

Sonet LXXXVIII  (Mi-e foame de iubire)

Mi-e foame de iubire... La orice colț de stradă

Să fie dăruită lumina ambalată,

Mereu să mușc cu sete și să mai cer o dată,

Când pofta nu se stinge, fără să stau la coadă. 

Mi-e sete și de pace... Chitara acordată

Cu sufletele noastre, vreau iar în noi să șadă,

Seninul să se nască din nou ca și dovadă

Că am venit din Ceruri și ne-am iubit…

Mai singur sunt cu clipa care trece                

Mai tânăr cu secunda care vine                

Mai plin e sacul cu adânci suspine

Și noaptea e o umbră tot mai rece...

Parfumul roz al nopților regine            

Adie doar și parc-ar vrea să plece

Mă prinde-un val de dor să mă înece

În patima clepsidrelor haine

Și râuri curg amestecând uitarea                 

Cu clipe de amor umbrit de ură…

de obicei îmi aleg

cuvintele

știu câtă presiune sunt în stare să creez și

mai ales cum să-mi folosesc știința de a pune mâna

sau limba

cel mai mult

umerii mă solicită din cealaltă parte

sânii îmi micșorează orizontul

simt lumina între ei cu aceeași viteză

cu care gândul unui bărbat

ocolește pe la ecuator spre cea mai apropiată intrare

în trup

asemănător unei insecte supuse procesului

de…

Din nou acum în miez de vara

La Tine mă închin, sfântă fecioară

Icoana Ta e străjuită-n soba mare*

De-un vas cu flori și candela cu untdelemn

La noi în sat e mare sărbătoare

Bat clopotele: chemare și îndemn

Să ne rugăm cu mic cu mare

Și pentru morți și pentru vii

Pentru belșug și bunăstare

Să fim feriți de rău și de stihii

Și sănătoși să fim, să-n-avem nici o rană...

În scaunul bisericesc, de lângă strană

Moștenit din moși…

Fluturi galbeni, o lentoare,

Joacă-n ierburi mătăsoase;

Strai din frunze-amăgitoare

Vântu-mi țese și descoase.

Printre spicele morgane…

Oare viața pe la țară

Va mai fi cum a fost iară?

Va mai ști ea, fericirea

Unde i-a fost rostuirea?

Ce de nopți și câte zile

Nu s-au stins sub zări ostile!

Dar de unde-atâtea file

Când ești făr de griji,…

la colţul străzii

sufletul cerşeşte

hrana zilnică. are destul timp

să privească tocurile

care se înfig în asfaltul proaspăt turnat.



trupul malformat…

Număr copaci rânduiți în inele,

Număr inele născute-n copaci.

Blând mă acoperă ploaia de stele,

Când îi întorc un zâmbet stângaci.

Sub constelații în bolți suprapuse,

Ochii îmi plâng în timp ce măsor,

Secunde tăcute și vorbe nespuse

Pe răni încă vii, pe răni care dor.

Să mântui păcatul, încă trăiește,

Și-mi șterge intrarea în paradis,

Lumina difuză obrazu-mi pălește

Tristețea inundă poemul…

Cu pasul tău

ai putea să-mi străbaţi pasul,

Cu mâna ta ai putea

să mângâi ca şi mine

nisipul din clepsidră când

prin părul tău îmi răsfir degetele,

Cu gândul tău

ai putea să-mi străbaţi fiorul

când te privesc,

Buzele tale ar putea să

şoptească cuvântul meu

negândit şi tot

ce fac

ai putea face, dar

nu vei descifra nicicând

acest poem încrustat pe inima mea…

Clădește-mi un castel la marginea pădurii,

Să fie alb, de fildeș, pe-alocuri argintiu,

Să-i faci un fundament din vraja amintirii

Și-a visului, pe care doar eu, poate îl știu!

.

Ferestre să îi pui cu fața înspre Soare

Sau așezate-n umbră de codru fremătând,

Mereu, un tril suav încet să se strecoare

Și-o adiere lină s-alinte al meu gând!

.

Intrării să îi pui un prag de fericire

Și trepte construite din lespezi străvezii,

Iar un…

Sonet LXXXVII 

Când timpul s-a împiedicat pe strada gândurilor mele

Mi-a dat răgaz să mai aștern cuvintele scăldate-n rime,

Să le dezmierd într-un sonet și-un colț de Cer să le anime,

Apoi, să le arunc din nou, într-un neant cu praf de stele,

Căci le-am cules din necuprins, legate-n ritm și profunzime,

Plutind pe unde care dor când le-ntâlnesc și zbor cu ele,

Dar mă îmbie să…

în fața casei proprietarii cu bani

au făcut ziduri au asfaltat cuiburile de cârtițe

cu sufletul împietrit umblam după melci

convins de frumusețea pământului

până la calea ferată am strâns semnături

pentru lanul de grâu ce tremura sub picioare

într-o intersecție pe un lemn de căruță

așteptam transportul cu materiale

de construcții

i-am spus

șoferului

drumul urcă la viile oamenilor să nu te oprești

ai…

Înainte de a fi coborât în trup,

am fost înger.

În veacul meu de singurătate 

alunecam nehotărât

printre culmi abisale,

 să-mi găsesc identitatea.

Robia cunoașterii mă mâna,

simțeam  umbrele penetrându-mi

tiparul care, încet, devenea om.

Și în adâncul conștiinței,

strângeam plânsetele neplânse încă,

dureri viitoare,  

spaime coborâte din neant.

Încărcam îndoieli și

vinovății…

Inexistența se zbate în ghearele genezei

fără supărare poporul își pupă eroii în fund

de câte ori are ocazia

și bineînțeles galeria de ocazie aplaudă frenetic

tot de-atâtea ori

nestingherită copilăria își duce biberonul la gură

și primăvara începe să…

Tăcerea ta

arcuită

ca etrava gondolei

împotmolită

în singurătatea

gondolierului,

stăpân peste

lagunele toamnei,

alungă

reveriile

rănind spiritul

făcându-l suplu

până la plâns.

Tăcerea ta,

iubito,

m-a făcut

gondolierul –

stăpân peste

lagunele toamnei. 

În dormitorul dintre două nopți

ai atins imaginar

vocea stinsă a unui hotar desenat asimetric de promisiuni

Din pavajul dentar al pulsațiilor

cleștele a eliberat o plombă a trecutului

Lunaticii au țopăit…