Am fost odată

[Monica Pester]

Înainte de a fi coborât în trup,

am fost înger.

În veacul meu de singurătate 

alunecam nehotărât

printre culmi abisale,

 să-mi găsesc identitatea.

Robia cunoașterii mă mâna,

simțeam  umbrele penetrându-mi

tiparul care, încet, devenea om.

Și în adâncul conștiinței,

strângeam plânsetele neplânse încă,

dureri viitoare,  

spaime coborâte din neant.

Încărcam îndoieli și

vinovății închipuite,

pe măsură ce aripile mi se diluau,

îndreptandu-mă spre pământ.

Cerul își pierdea treptat culorile,

curcubeul care mă însoțise 

începea să apună.

Când am deschis ochii,

în încăperea albă am zărit

o ultimă tresărire de lumină.

și o mână străvezie

care îmi năștea sufletul,

ștergându-mi amintirile de înger.

[Monica Pester]

Da, cred, dar mi se pare mereu că am prea multe de spus . . .

Mulțumesc , Chris !

[Chris]

este foarte povestita fata de alte texte citite la dv. mi-a placut ideea de la final...

[Monica Pester]

Lisia, după cum vezi, strădaniile mele încearcă să mă mențină viabilă de acest tărâm liric. Sper să reușesc.

 Mulțumesc extrem pentru ghidare !

[Vasilisia Lazăr]

Multe, prea multe cuvinte de legătură, mai ales la început de vers. Mult prea povestit. Despre subiect, ce să zic... Interesant.

[Monica Pester]

Alex , cum spuneam, partea aceea din noi care se numește  suflet, își continuă firul în eternitate. Avem amintiri străvechi dar, ne este îngrădit accesul spre ele.

Mulțumesc mult pentru înțelegere!

[Monica Pester]

Ada, așa este, suntem temple de energie,  

discuri de lumină, cu o memorie uriașă,  în care, însă,  trebuie să căutăm mult ca să ne recuperăm amintirile.

Îți mulțumesc, cu mult drag !

[bolache alexandru]

Sufletul, fire de veșnicie, într-o continuă călătorie... Doar că cineva ne șterge amintirile!

[Ada Nemescu]

Viața în ambele sensuri...un infinit de început, un altul de sfârșit, în esență un infinit compus în care existență noastră (viața) este un punct infim...aici suntem când îngeri, câteodată oameni.

O energie! 

Am citit cu interes, aDa

[Monica Pester]

Întotdeauna în adâncul meu am simțit că sufleul este nemuritor  și trece dintr-un plan în altul, la sfarsitul fiecărei decade cautând  să-și lege existențele și să ia lecțiile dure ale cărnii dè la un capăt uitat și fără îndoială sub atenta îndrumare a Creatorului.

• Mulțumesc mult,  Grig,
• Mulțumesc d-le Stanescu.

[Grig Salvan]

Interesantă metempsihoză. Stranie poveste despre coborârea sufletului liber și etern în omul cel constrâns din toate părțile, limitat și muritor. Un poem cu o magie și o frumusețe aparte.