Iarbă

[Bircea Marian]

Iarbă

Nu vă mai plac de la o vreme,
Nu știu ce-aveți cu mine.
V-aud cum mă bârfiți până târziu,
Zău nu vă e rușine?
Leagăn v-am fost și platoșă,
Saltea și loc de joacă,
Iar voi m-ați sfâșiat de-atâtea ori
Că viața mi-este seacă!
Și în picioare m-ați călcat,
M-ați înnecat cu sânge!
Și nici măcar n-ați ascultat
Cum sufletul îmi plânge!
Și morții i-am acoperit,
Sunt mama lor duioasă.
Sunt aer, apă, hrana voastră!
Dar vouă nu vă pasă!
Săriți să mă tăiați cu bombe,
Și răutăți senile
Și mă striviți atât de des
De vie, sub șenile.
Tranșeele brăzdate-adânc
De oameni fără minte
Ce au în cap un singur gând:
Să intre în morminte.
De parcă sunt un osuar
De patimi furioase,
Dar eu sunt casa gâzelor
Și-a florilor frumoase!
Și pe covorul meu
Nu vă mai pârjoliți,
Nici nu muriți de sete,
Și briza mea v-a mângâiat
De atâtea ori prin plete!
Nimic nu vă mai place!
M-ați auzit? Sunt iarba!
Lăsați-mă să cresc în pace!

[Bircea Marian]

Stimată doamnă Chris, vă mulțumesc pentru apreciere și încurajare!

[Chris]

un omagiu adus ierbii, se simte razvratirea, nu mai repet ce s-a spus deja,

citit cu placere,

[Bircea Marian]

Mulțumesc doamnă Vasilisia. Observații binevenite, voi ține cont de ele în încercările viitoare.

[Bircea Marian]

Domnule Alexandru Bolache, vă mulțumesc pentru lectură și recomandare. La versuri mă pricep mai puțin.

[Vasilisia Lazăr]

Un omagiu adus ierbii, dar și un semn de exclamare care condamnă războiul. Cu privire la prozodie, mai e de studiat dacă doriți să scrieți clasic. Mesajul e însă clar, poate prea clar, un pic de ambiguitate în poezie nu strică. Dar am citit cu plăcere.

[bolache alexandru]

O poezie revoltă! Poezia place poate că dacă ar fi avut o melodicitate mai mare...

[Bircea Marian]

Da domnule Grig Sălvan, un elogiu ierbii, atât de desconsiderată în timpurile acestea. Vă mulțumesc!

[Grig Salvan]

Un elogiu ierbii, original și surprinzător, cum n-am mai citit... Poate că până la urmă cineva trebuia să fie avocatul ierbii, cea strivită sub tălpi și șenile, cea arsă de bombe...

[Bircea Marian]

Domnule Stănescu Valentin, vă mulțumesc pentru apreciere.

[Stanescu Valentin]

 

                                                                 Şocantă dar reală revoltă:

 

                                                                 revolta mea-mpotriva mea

                                                                 cel prea rătăcit de sine

                                                                 cel care vrea apoi nu vrea

                                                                 creator de rău şi bine...

 

                                                                 încheiată atât de gingaş:

 

                                                                 ’’Dar eu sunt casa gâzelor
                                                                 Și-a florilor frumoase!’’