Viața

[C.Titi Nechita]

Oare viața pe la țară

Va mai fi cum a fost iară?

Va mai ști ea, fericirea

Unde i-a fost rostuirea?

 

Ce de nopți și câte zile

Nu s-au stins sub zări ostile!

Dar de unde-atâtea file

Când ești făr de griji, copile?

 

Valuri, vânturi deopotrivă

Au trecut, sunt în derivă;

Viața însă-i ca o divă

Și nu poate fi fictivă!

 

Oare va mai fi vreodată

Viața ce a fost odată,

Cu povești pe lângă vatră

Și povețe scrise-n piatră,

 

Cu miresme de fâneață

Și roua de dimineață,

Cu mărgele prinse-n ață,

Cu brâuri și cu bârneață?

 

Viață, tu ești ca o hoață

Și ești tare plimbăreață!

Azi umbli haihui prin piață,

Mâine moartea te înhață!

[C.Titi Nechita]

Mă bucur pentru toți cei ce au poposit pe-aici și au retrăit amintiri frumoase! Mulțumesc frumos!

[Mihaela Popa]

"Oare va mai fi vreodată

Viața ce a fost odată,

Cu povești pe lângă vatră

Și povețe scrise-n piatră,"

îmi e tare, tare dor de comoara simplității vieții de altă dată și mă bucur că am avut privilegiul de a trăi acele vremuri care, acum, par desprinse din povești

[Chris]

nu cred ca viata pe la tara va mai fi cum a fost, desculti in tarana si mancatul poamelor toata vara - in primul rand, nu mai sunt pomii pe marginea drumului (cel putin la mine). poezia are un ritm ludic, este placuta, pana la ultimele versuri care practic iti taie tot avantul :))

[Monica Pester]

Vers ludic, frumos de altfel, ca să acopere tristețea și nostalgia trecutului fericit și să se împotrivească pe val de glumă sfârșitului inerent .

[Grig Salvan]

O meditație simplă și directă asupra vieții, cu nostalgia clipelor de altădată oprite pe retina inimii, cu voioșia vieții pline de senzații de neuitat, apoi cu tristețea trecerii timpului, pierderii bucuriei de a trăi și apropierii de moarte. versu pare facil, în stil popular, dar e plăcut la lectură și dă un aer vesel acestei meditații împănate de melancolie și nostalgie.

[Mihai Katin]

Oare va mai fi vreodată

Viața ce a fost odată,

Cu povești pe lângă vatră

Și povețe scrise-n piatră,....va mai  fi,cred   cu  o  sacra  certitudine!

Viață, tu ești ca o hoață

Și ești tare plimbăreață!

Azi umbli haihui prin piață,

Mâine moartea te înhață!   nu,moartea  nu  este  nici  soim ,nici  uliu  ,moartea  si   viata  au  un dans  al lor,o   hora  tainica ,mitica,  in care  intram,din  care  iesim........

 

[Vasilisia Lazăr]

O poezie emoționantă, mi-a atins sufletul. Și eu sunt de la țară și știu cum a fost. Dar viața aceea despre care vorbiți aici a rămas undeva în lumea celor care am cunoscut-o, în amintire. Aproape că nu mai credem că a fost cândva și o altfel de viață.