Drumul

[Bircea Marian]

Drumul acesta o să-l fac singur.
Desculț poate, peste toate pietrele ascuțite și tăioase.
Deasupra norilor o să-mi găsesc liniștea.
Dincolo de ei e cerul în care o să-mi găsesc pacea.
Distrus și măcinat de îndoieli fără răspuns.
Doresc prea mult mânat în viață de trecatoarele pofte ale iubirii.
Decepția că nu e vară în fiecare zi și-n existența mea efemeră, de
bunăvoie am ales să am în suflet gerul nemilos al iernii.
Dezamăgirea de-a oferi totul, cu aceeași intensitate ce nu poate fi
oprită de suspiciunea că nu este destul.
Dependent de iubire, orbit de dragoste, răvășit de închipuiri
neverosimile, o să-mi caut penitent pe calea aceasta, iertarea.
După ce drumul o să-mi zdrelească abraziv tălpile, poate că durerea
o să-mi alunge imaginea ochilor strălucitori plini de mistere
nedescoperite și a buzelor conturate în surâs enigmatic.
Detașarea de plăsmuirile magice din cuvintele așternute pe hârtie,
universale declarații atroce de iubire necondiționată, de
neînțeles și nepătruns, supus erorii de neiertat că înainte a
fost cuvântul născocit din gând, nematerializat în fapta
îmbrățișării pasionale tânjite cu pofta înfometatului de adevăr.
Dorința nestăpânită la visul că pot fi stăpân și sclav în același
timp, eșecul de neînțeles că nu pot fi altceva decât un om supus
greșelii.
Dragostea mea...
Drumul acesta o să-l fac singur.

[Bircea Marian]

Stimată doamnă ada Nemescu, vă mulțumesc pentru caldele cuvinte de apreciere. mai am mult de învățat în domeniul poeziei. Mă bucur că am de la cine.

[Bircea Marian]

Stimată doamnă Chris, da, așa este, seamănă mai mult cu un eseu. Mulțumesc!

[Bircea Marian]

Stimată doamnă Vasilisia, aveți dreptate. Mai de învățat.

[Ada Nemescu]

O confesiune atât de intimă dar (bizar!?) în același timp universală. Singurătatea asumată, corect înțeleasă, este firească, ușoară ca o haină fin mulată pe suflet.

Am citit cu emoție, aDa

[Chris]

este mai mult un eseu, o introspectie.

citit cu placere,

[Vasilisia Lazăr]

Nu, dacă așezăm textul pe orizontală, rezultă un text de proză în maniera fragmentarismului. Dar poezia în ziua de azi a căpătat atâtea forme, încât nu mai știi unde e granița. Personal, nu consider acest text poezie.

[bolache alexandru]

Un poem în proză... O poezie a introspecției. Mie mi-a plăcut. Drumul de multe ori chiar dacă avem pe cineva alături îl facem singuri. 

[Bircea Marian]

Domnule Grig Salvan, aveți dreptate. Important este să încercăm. În afară de asta, încă învăț. Norocul meu, pe Insemne Culturale, am de la cine. Vă mulțumesc!

[Bircea Marian]

Domnule Stănescu Valentin, vă mulțumesc pentru lectură și apreciere.

[Grig Salvan]

Mai puțin poezie, mai degrabă o proză lirică. Dar interesantă în felul ei.