vagon spre lumină

[carmen popescu]

la colţul străzii
sufletul cerşeşte
hrana zilnică. are destul timp
să privească tocurile
care se înfig în asfaltul proaspăt turnat.

trupul malformat
capătă întelepciune în spaţii libere. nu are bani
să o plătească.

ea se rotunjeşte singură
numărând fiecare gând
aruncat de mâna vieţii.

culcată pe o bancă într-un parc
pe un trotuar murdar
sau într-un aşezământ al milei
forma
este vagonul
care poartă spre Lumină
iubirea lui Dumnezeu.

[petrut dan]

Reușită călătoria acestui mijloc ce te poate duce cu gândul la orice destinație a iubirii inclusiv Lumina sau starea de extaz pe care mulți și-o doresc dar puțini o descoperă, iată mâna ta de ajutor din perspectiva acestui poem special, am citit cu plăcere, drag! 

[Mihaela Popa]

frumos, mă înclin!

[Ada Nemescu]

Sensibilă la chemarea spre lumină, la iubirea lui Dumnezeu, cum altfel (CFR-istă fiind...) și la noțiunea de vagon.

Un TOT ce bucură sufletul, aDa

[Chris]

frumos! mi-a placut acest aranjament al versurilor!

[Monica Pester]

Carnea și spiritul indiferent de unde, cum și când, sau sub ce formă vor fi, se vor îmbarca întotdeauna în același vagon al lui Dumneezeu, într-o accedere perpetuă către Lumină și Iubire.

Carmen, 

[Grig Salvan]

Straniu vagon, chiar dacă „de lumină”, purtând înafară de „iubirea lui Dumnezeu, și greutatea materiei dure, asprimea vieții și mizeriile ei inerente.

[Mihai Katin]

la colţul străzii
sufletul cerşeşte
hrana zilnică. are destul timp
să privească tocurile
care se înfig în asfaltul proaspăt turnat.   sufletul   nu  poate  cersi   pentru   ca  hrana  lui   nu   este   cea  a gurii,el  doar  se cutremura,se roaga,se loveste  de peretii  lumii  ca  o  randunica  speriata  pana  cand  descopera  fereastra si  atunci:

...poartă spre Lumină
iubirea lui Dumnezeu.  

cu  toata  pretuirea  si  admiratia  mea   !

[Vasilisia Lazăr]

Așa cum spunea Buddha, nimic nu există vreodată întru totul singur, orice este în relaţie cu altceva. Nimic fără Dumnezeu, nimic fără iubire. Doar așa vom putea atinge Cerul, doar așa sufletul va putea atinge nemărginirea. Un poem cu străluciri diamantine pentru care te felicit, draga mea!