am călătorit
dintr-un loc în altul
să aflu ce este între ele
în jurnalul tău
multe cuvinte subliniate

     **** 08  ****

nu există
doi fulgi de zăpadă identici
fiecare
ajunge pe pămînt
pe drumul său diferit

     **** 09  ****

în fiecare clipă
mă simt confortabil
cu imperfecțiunea ta

nu văd
nimic mai frumos

de ce atâta pelin în stupul verii?

o fi venit așa din senin

un roi de gânduri otrăvitoare

și ai vrut să mă aperi de ele?

îmi amintesc că dormeam în inima ta

îmi făcusem pat de iasomie

fără să știu că…

încă mă rog să știu unde e cheia
din ușa zăvorâtă către lume
dacă e luată cine-or fi aceia
de-au potrivit asemănări de nume

nici n-am jucat-o pribegind pe drumuri
la cumpeni șchiopătate de fântâne
în danț cu iele roase de parfumuri
sau pe taraba caznelor păgâne

un umăr pun spre ușa încuiată
și mă întreb proscris a mia oară
când poate înăuntru stă uitată
cum s-a-ntâmplat să fiu rămas afară

Scriu și înod firul care topește inima
fac lucruri pentru ziua următoare
incurabile stângăcii se leagănă în suflet
pe picioare
până când cineva întoarce capul
o vorbă
ei bine hai să vedem
unde ne aruncăm privirile neputincioase
fără să pierdem ceva
din noi
din admirabila seriozitate
ne-am putea rostogoli
într-o tăcere fermecătoare
de vom spune una sau alta
cât de liberi am fi
adânciți în gânduri ca-ntr-un gol dulce

nimeni acasă -
nimic nu se transformă
totul se pierde

    ****

fotografii vechi -
carți de identitate
scrise pe verso

    ****

balul bobocilor -
în toate cuiburile
pregătiri de zbor

Își dezveleau în vânt plopii tulpina

și nalte vârfuri norii atingeau;

Un stol de zmei îmi contura suișul

pe rădăcini ce ploi reverberau.

Parc-adunasem liniștea din timpuri,

pe unde nici picior de muritor

nu mai trecuse vreme de o eră;

Ploua tihnit, ploua pătrunzător...

Suind pe culmea aprigelor vânturi

- poteca turmelor, spre infinit…

am mers ce am mers cale lunga zi de vară

dincolo de miezul nopții m-am oprit lângă un pod am recunoscut murmurul apei

 un scheunat părăsit

și două viori aduse de val și îngropate în mâl

pesemne fusese forfotă mare

ca-ntr-un salon de nunți…

Constelații de ciulini

explodează peste câmpuri;

Știuci de jad, cu solzii fini,

fecundează moi adâncuri.

Untdelemn pe luciuri vii,

ceața limba-și unduiește…

prin curți înecate nici câini nu mai latră

cojite din ziduri ies umbrele-n gând

plutește rigola în apă curgând

și plouă adânc peste crucea de piatră

nici ziua nici noaptea nu cad la răscruce

de jur împrejur e un fum stins în creci

șiroaie de mâl spală ulițe reci

neliniști în case cât ploaia aduce

nori grei zac în drum prăbușiți de umbrele

alunecă pașii cu frică târșiti

din ramuri cad muguri de ploaie…

Se piaptănă norii în poalele serii

Un fulger își lasă amprenta pe cer...

În pripă, de floare se scutură merii

Iar ploaia încalță potcoave de fier.

Senină și calmă te-nscrii în poveste

Când tragi, peste geamuri, perdelele moi.

De pragul poetic, cu pasul treci peste

Emoția nudă sădită în noi.

Și cad peste norme perdele de ceață

Cât cauți cu ochii închiși în avans

Mai multă pasiune să țină în viață

Un…

Trece iunie în pripă, cu blestem de vreme rea:
Ca nicicând mocnesc de grija că-mi lipsești de la cafea!

Trece iunie în pripă, plouă-ntruna fără rost:
Ca nicicând resimt durerea clipei în care ne-am fost!

Trece iunie în pripă, cerul pare tot mai fad:
Ca nicicând nutresc speranța că vom coborî la vad!

Trece iunie în pripă, năpădit de picuri reci:
Ca nicicând croiesc iubirii neatinse, noi poteci!

frunzele
zboară peste tot
lumina lunii
cade nemișcată
de vânt

    ****

statuile
asezate pe soclu
așteaptă
sa se întample
ceva

    ****

pozele uitate
masina timpului
parcată pe genunchi
dată înapoi
filă cu filă

Aș fugi într-o poiană, dar mă tem că mă vor prinde

Zburători cu flori în plete, rătăciți prin lumea toată,

M-aș ascunde-n podul lunii, însă cerul se aprinde

Fiindcă-s nopți de sânziene și dorință-nflăcărată.

Stau la pândă și așteaptă nenuntitele fecioare

Să le-atragă prin poiene la cules de sânziene,

Și cu multă măiestrie, cu puteri ispititoare

Le vor face să-și dorească chiar iubiri nepământene.

Cerurile sunt…

la masa aceasta n-au cântat niciodată greierii

mi-ai spus

iată-i

vin în glorie au tăiat toate câmpiile și ce salturi fac

parcă ar vrea să ne spună ceva

și nu știu dacă erau brațele tale ori soarele se așezase pe umărul…

ne-am scris o vreme sub ghilotina ploilor

cât de asemănătoare ne erau cuvintele

ca niște năluci chemând bezna de plumb

să ne scriem povestea spuneai -

tu la umbra mestecenilor care aveau ceva

din ochii, părul și gura ta...

dar uite aici,

eu sunt cu păsările înșirate pe sârmă

cu doi cai sălbatici abia ieșiți din mare

ce pasc pe o mare felie de cer albastru scrisorile tale

și aș putea să cutreier ca…

semne de viață -
în căciula bunului
pui de găină

     *****

casă uitată -
doar broaștele privind
gaura cheii

     *****

regim de toamnă -
dolofane pe rafturi
murăturile

ca să nu mă fac de baftă

când arunci în dinapoi

ba c-o perie de sârmă,

ba cu câte-un cataroi,

ți-aș trimite pe-un lingvist,

într-un bol de trei carate,

declarația de pace

scrisă-n limbi…

drumul tău trecea printre flori de câmp

spuneai că odihna în poienile cu sânziene

e sfântă

alături cascada timpului îți îngâna fiecare pas

și

erai tu cel de acum

cel de odinioară

și cel de mâine

mă îmbrăcaseși în spice de iubire

aveam palmele întinse

între noi fire din lumina lui iunie

țesea o…

fără îndoială
noi suntem cei care
închid ușa
în fiecare
seară

   ^ ^ ^

iar dacă vrei
să zbori
nu părăsi pământul
niciodată
vino mai aproape

   ^ ^ ^

teama
nu face lumea
sa meargă înainte
o pune numai
pe jar