Poeticul prag

[Blăjan Ovidiu]

Se piaptănă norii în poalele serii

Un fulger își lasă amprenta pe cer...

În pripă, de floare se scutură merii

Iar ploaia încalță potcoave de fier.

 

Senină și calmă te-nscrii în poveste

Când tragi, peste geamuri, perdelele moi.

De pragul poetic, cu pasul treci peste

Emoția nudă sădită în noi.

 

Și cad peste norme perdele de ceață

Cât cauți cu ochii închiși în avans

Mai multă pasiune să țină în viață

Un nor de senzatii și ploi, în balans.

 

Torentul se pierde prin gaura cheii,

Aceleași perdele avid se retrag.

Seninul, cu veghea, își scarmănă mieii -

Noi trecem cu pasul poeticul prag.

[Vasilisia Lazăr Grădinariu]

Mai multă pasiune să țină în viață

„Pasiune” e prea lung, strică ritmul. „Simțire” ar fi mult mai potrivit.

Întotdeauna, înainte de dar și iar se pune virgulă. Deci trebuie virgulă după al treilea vers.

Frumos!

[Mihaela Popa]

frumos!

[Valeria Merca]

Frumos! Metafore inedite. 

A mai rămas de retușat v3 din s3! :)

[Blăjan Ovidiu]

multumesc mult!

[Chris]

fumos, am gasit imagini interesante..

[Tudor Cicu]

Un pastel cu iz melodios. Început care promite și alte valențe poetice.  (Obs: aprenta?... de la amprenta?, iar pasine (?)... pășin (forma moldovenească la timid? sau pasiune?)  

[Sofia Sincă]

Când seara coboară cu tunete și fulgere, a ploaie. Frumos cuprins acest apus, mai ales melodios. Tema cuprinde descriere și simțire, transmite și cititorului.

Desigur se poate perfecta.

Am citit cu interes și plăcere,

Sofi

[Ana Cîmpeanu]

În prima strofă, repetiția lui cer- cerul, putea fi evitata, iar în strofa a treia în ultimul vers se schimbă ritmul,din iambic, devine trohaic. Versul are și măsura mult mai scurtă, de doar 10 silabe. Mici detalii care contează în versul clasic, dar se pot remedia.