vișine

[nicolae vaduva]

ca să nu mă fac de baftă

când arunci în dinapoi

ba c-o perie de sârmă,

ba cu câte-un cataroi,

ți-aș trimite pe-un lingvist,

într-un bol de trei carate,

declarația de pace

scrisă-n limbi încârligate.

 

ți-aș deschide-o opțiune

în ventriculul meu stâng

și mi-aș tatua pe sân

un ailaviu-atât de lung

cât un trap de cal de stepă

care fuge fără frâu

prin deșertu-mi nuclear

de la buze pân'-la brâu...

 

și să nu mă fac de lemn,

nici de piatră, nici de sare,

uite,-ți coc aici pe suflet

două vișine amare;

două boabe-ntr-un cercel

la urechea ta să-l duc

să nu mai arunci în urmă

după ochii mei de lup.

 

 

[Vasilisia Lazăr]

Minunat și inconfundabil!

[Mihaela Popa]

am citit şi recitit bucuroasă de limpezimea tablourilor, metafore armonizate inteligent şi ludic

admiraţie, mare admiraţie!

[gabriel cristea]

Ars ridendi.

[Valeria Merca]

Senzațional! :)

Semn de drag popas!

[Nădejde Angelina]

Felicitări!

[Mihaela Suciu]

Minunată întorsătură!

[Tudor Cicu]

Un cântec/descântec scris de pe acoperișul celui mai sfânt lăcaș al Poeziei. Mesajul aleargă spre destinație pe un traseu precis, în sonul cuvintelor alese să amplifice sonorul acestui ritual. O încântare!

[Sofia Sincă]

Foarte interesant și foarte plastic scris un contra blestem. Exprimare alegorică cu multă expresivitate. De unde, desigur nu lipsește nota umoristică, specifică lui Nicolae Văduva.

Știm că în zona Olteniei sunt multe obiceiuri, zicători, credințe populare în diferite fantome, mituri. Ești un bun culegător de pus în versuri astfel de fenomene.

Cu deosebita plăcere a poemului,

Sofi

[Dinca Valerian]

Frumos, mai ales ultima strofa. Am citit cu placere