pe ulița ce duce spre alt veac

în vatra unui orizont sărac 

un câine șchiop şi-un om bătrân 

doi rătăciți fără stăpân 

cerșesc din greu la porți străine

un pic de zeamă și un pic de pâine 

când…

Plecat-am din frigul neiubirii,

Fugind ca o sclavă fugărită de câini,

Nepăsându-mi de durere și tristețe,

De pasul timpului ce trece!

Cărarea dealului cobora înghețată și strâmbă,

Șerpuindu-și trupul de piatră mărunțită.

Pe cer veghea o lună de foc rece.

Doar vântul pasul mi-l întrece!

Pășeam pe drumul împietrit, neumblat,

Zdrelită, sângerând, neclintită,

Cu puterea zvâcnindu-mi în…

Mi-am pus masca fricii pe figură

toți mă recunosc

sunt de-al lor

am buzunarele burdușite

cu

pietre de moară

să nu mă ia  vântul

zâmbesc în toate direcțiile

de la nord la sud

dar mai ales pe direcția est-vest

pământul se hurducă la mine-n cap

e ziuă

și

noaptea

numai luna strălucește prin absență

exact ca și cuvântul

nu exprimă nici adevărul

nu ascunde nicio…

Respir, trecând prin site, 

aripi înșiruite, 

             amurgu-i plin de duh. 

Risipitor, o moară…

din clipa în care am văzut mâinile

deschizându-se precum coroana copacului,

am știut ce drum să urmez.



după reacția dureroasă a mamei

îmi ling degetele și cer sare

din tavan,

apar fața de masă, chipul de aur,

un fluture ponosit cu antene.



ne așezăm să vorbim,

responsabil

de puterea cuvintelor,

meșterul făurar închide Țara Minunilor,

necăjit de înfrângere se întoarce din  cadru:

plecați după rugăciune!…

Crapă liniștea în lipsa ta,

Primăvara umblă parcă-i beată

Un lanț din verigă scăpăta

Pe fântâna-ochiului uscată

Drumurile ni s-au deznodat,

Nicio pasăre de foc nu zboară,

Sub ghergheful cerului brodat

Cum zburam, noi două, sirioară*!…

unde mă va duce oare?
lunga timpului cărare,
în acorduri de ciuleandră
întâmpin lumina tandră.

tu suflet trubadur boem,
zbori pe aripi de poem,
vrei mereu mai sus să urci,
mari probleme să descurci.

vrei să cuprinzi lumea nouă,
doar cu brațele amândouă,
desenezi îngeri pe ouă,
din priviri îți curge rouă.

cântă floare-i ora două,
să zâmbești afară plouă.

Când m-a trimis pe pământ,

Sursa Supremă mi-a încredințat

o misiune năucitoare.

Fiecărui suflet întâlnit să-i dau

o bucată din sufletul meu.

Păi cum, Doamne, așa, degeaba ?

Da, așa.

Și eu cu ce rămân, Doamne ?

Asta ți-e misiunea. Să găsești calea

prin care să dai și totuși, să ai.

. . . Și plecă în infinit.

Așa, deci.

Sursa mă vrea zdrențuită,

măcar ca lecție.

Dar, daca nu…

                            al meu câine-i surd

                                       nici eu n-aud

                                                 obrazul

                                                    meu e

                                                          ud

                                                              al meu câine-i surd

                                                              mă vede…

În ultimul timp

mormăiesc tot mai nemulțumit

silabele tăcerii

de pildă

de ce mi-a întârziat nepermis de mult

paradisul pierdut în Zona Vrancea

a autobiografiei mele lirice

de ce dragostea-i un pariu

ce se reportează numai pentru partea adversă

de ce silogismele amărăciunii

sunt pilulele demersului meu…

dragostea are dimensiuni de univers,

spiritul ei candid se reflectă în raze,

se romanțează în ritmuri de vers,

se oglindește în valuri de topaze.



un cer pavat cu stele, pentru tine,

am construit cu dragoste curată,

în orice zi doar primăvara vine,

cu magnolii albe și mireasmă rourată.



frenetică frământ în coca nopții stele,

nu târziu să se coacă o pâine de lumină,

nemuritoare, neîntrecute poemele mele,

să încânte lumea precum o…

dorințe

dacă ai Doamne-n ceruri și timp cumva să-ți faci

pune-n Geneză-atâta, ceva un rând mai jos:

să nu-mi aduci la scaldă doar ursitori și vraci

ci adu peștișorul de aur, lunecos...

a-mi cetlui ursita cu solzul între dinți

că trâmbițe și surle, o, Doamne-n niciun caz!

și-un car de draci să-mi ducă, trena ca unor prinți

ca lui Dănilă, iapa, săltând cu ea prin iaz.

un țarc de corbi…

Vino tu lângă mine,

să desenăm stele pe cer

când violina cheamă instrumentele

să coloreze natura!

Vino!

Vino,

când aerul bate din palme la marginea somnului,

când lacrima se colorează cu iubire!

Hai! Hai!

Îmblânzește luciul nopții cu mângâierile tale,

spune timpului că e vremea somnului!

Noi o să rămânem înmănușați în cuvinte de-amor,

eliberați de noi,

cu ochii limpezi ai cerului

dincolo de…

cineva a pus prea mult în așteptare lumina

când mama a tras perdelele acestui delfinariu pentru mine

tăcerea orelor ce-mi adunau privirea curioasă din lucruri

mirosea…

aș fi vrut să spun că nu mă încadrez nicăieri

că apusul nu-și aduce omagiul zilei și pentru cei ca mine

care rămân cu privirea pierdută

în anii când îmi plăcea să plec de acasă

oricâți bani aș fi avut

îmi lipseau dragostea și necazurile pe care le aduce

odată cu ea

primăverile își pierduseră înțelesul

nu mă mai simțeam tânăr și al nimănui

nu îmi plăcea luna și aura ei de metresă pricepută la toate

și nu mă mai…

E primăvară!

Golul înghețat din sufletul meu

De anxietăți și disperări iernatice

Este topit de căldura umbrelor

Pe care le-am iubit și care m-au iubit...

Aș vrea din nou ca în copilărie

Să ajung în Poiana luminată din pădurea

în care ne-a dus să culegem flori

În ziua de Paște,

ca să nu mergem la biserică,

Doamna învățătoare...

Acum imaginea aceea

juxtapusă peste Primăvara lui Botticelli

Cu frumusețea imperfectă a zeiței…

Sângeră, mă sângeră, mă străbate peste toate,

Mă ridic când fulgeră inima și nu mai poate.

Strigă-mă, mai strigă-mă, sunt aici, tu ești departe

De mă uiți, visează-mă, v…

Dragii mei, pentru că aici e spațiul poeziei, vreau să vă prezint într-un alt mod poezia mea de început și pe mine ca om, ca poet. Această emisiune radio care durează aproape 3 ore a fost realizată, cu trei ani în urmă, de talentata scriitoare Carmen Popescu, administrator pe Însemne culturale și redactor la Radio Vocativ. Aș fi onorată dacă o veți asculta. Carmen a realizat multe emisiuni pentru membrii Însemnelor (Ion Lazăr da Coza, Gabriel…

                              eclipsă-n umbră

                                    fenomen rar

                                          vârcolaci

                                              muşcă

                                                    iar

                                                        eclipsă-n umbră

                                                      …