Seceta de şoapte

[Suchoverschi Gheorghe]

Se-ntoarse-o filă-n avatarul nopții -

Un alb culcuș unui poem hibrid.

Firav surâs iscat din torsul sorții,

Pe chipul unui autor livid.

*

De teama unui orizont zadarnic,

Recupera avid timpul pierdut.

Râvnea, l-al muzei generos paharnic,

Să-i toarne în potir viers neînceput.

*

De-un dor rănit, în chivotele serii,

Se tot ruga un cerșetor de șoapte.

La ochi de Styx din purgatoriul verii.

Din codrii stelelor venea o noapte.

*

Se-ngemănau din larg de zări stihii.

Știrbind seninul aripilor largi.

De-ar ninge cu eres dalbe câmpii,

Să dea ison cohortelor de magi!

*

Și ruga fuse, astfel, ascultată..

Descătușat e-al ambrelor izvor.

Sobor de Parce s-a pornit pe dată,

Îmbujorând lividul cerșetor.

[Gabriela Raucă]

șe de trăire, pasiune și culoare, toate acestea înseamnă poezie și duc la descătușarea izvorului ambrelor ,,Îmbujorând lividul cerșetor". Frumoase imagini!

[Grig Salvan]

Fiecare catren lucrat cu migală, cu imagini și expresii surprinzătoare în fiecare vers. Cu o cadență a rostirii care mi-amintește de maiestuozitatea rostirii din Jocul secund al lui Ion Barbu.

[Nikol MerBreM]

Minunat! Nu e nicidecum ,,secetă de șoapte", ci ,,al ambrelor izvor" în plină descătușare. Frumos poem cu metafore stilate, despre travaliul nașterii poeziei, deși prezența Styxului ar putea induce ideea că uneori bucuria izvorului de șoapte poate fi plătită printr-un preț prea scump!

Drag,

Nikol

[bolache alexandru]

Frumos!

[petrut dan]

Cu plăcerea lecturii, scris bine, o citire ce-ți îmbujorează privirea, cu drag!

[Vasilisia Lazăr]

Orice poet are momente de „lividitate”, când Parcele nu-l ajută, important e că există și acele momente de „îmbujorare” când, în câteva clipe, poate recupera timpul pierdut. Am citit cu drag!