Trei luni fără tine, sirioară* - În amintirea ta, Violetta Petre -

[Rădița Răpeanu]

Crapă liniștea în lipsa ta,

Primăvara umblă parcă-i beată

Un lanț din verigă scăpăta

Pe fântâna-ochiului uscată

Drumurile ni s-au deznodat,

Nicio pasăre de foc nu zboară,

Sub ghergheful cerului brodat

Cum zburam, noi două, sirioară*!

În cămașa timpului oprit

Mi te caut, de ființă, încă,

Parcul în vestigii te-a-mpietrit

Cu verzale bolduite-n stâncă!

Dorul îmi atinge atriul stâng,

Sub pătrarul cornului de lună,

Cine să-nțeleagă de ce plâng

Lipsa ochilor de jad și prună!

 

[Chris]

Frumos si dureros omagiu! Odihna vesnica!

[bolache alexandru]

Un pios omagiu!

[Gabriela Raucă]

Poezia ta este plină de emoție și de durere, dar atât de frumos ticluită, încât mi-o închipui pe „sirioara” ta ascultând-o și lăcrimând.

[chindea maria elena]

Pe Vioeletta am întâlnit-o în persoană doar o dată la „cenaclul de urgență” a Danielei Toma acum vreo 10 ani. Dar pe site de poezie mi-a fost colegă de redacție și de condei niște ani buni. Mi-a și prefațat una din cărți, și i-am apreciat întotdeauna vâna poetică deosebit de puternică precum și tonusul ei copleșitor! Spiritul ei trăiește în poezie o viață având alte dimensiuni decât cele limitative ale trupului. Evident că ne doare absența în carne, suntem oameni și trebuie să atingem stigmatele precum Toma ca să ne convingem pe noi înșine că n-am visat - dar să nu uităm că Lumina a mai avut și alți apostoli afară de Toma. Și să-i celebrăm veșnicirea nu plecarea! Acum ea însăși face parte din lumina care ne scaldă sufletul în fiecare zi! Cu drag și înțelegere pentru lacrima ta Rădița!

[Rădița Răpeanu]

Despre prietenia mea cu Violetta aș avea timp să vă vorbesc, dar despre femeia, Violetta Petre, ca OM, mi-ar trebui o eternitate! Vă mulțumesc pentru această priveghere la căpătâiul versurilor mele îndurerate, Violetta s-a bucurat cu siguranță! Respectul meu, tuturor! 

[petrut dan]

Un poem reușit, dar important este motivul care ne dă voie doar să-i contemplăm tristețea... și frumusețea! Cu prețuire! 

[Stanescu Valentin]

Toate se duc în tăcere ’lăcrimând peste cuvinte,

trec de noi, lasă durere spre aducere aminte...

 

Nu mi-a fost dat să o cunosc însă lumina poeziei va poposi la mine-n gând cât de curând.

[Grig Salvan]

Deosebit de emoționantă, caldă și dureros de frumoasă, invocație către cea plecată.

[IOAN stoian]

Fiecare vers e ca o vibratie de clopot. Toti cautam in camasa timpului cu disperare, cu speranta cu dor nesfarsit umbrele celor pe care i-am iubit si ne-au iubit. O lacrima ca bruna prunii imi curge in suflet!

[Monica Pester]

Timpul e singurul care nu ne iartă.

Am cunoscut un Om, o Violettă rară.

M-a impresionat tot timpul cu tinerețea ei din suflet, cu zâmbetul de durere , transformat mereu în vers de dragoste movă, liliac și magnolie. Violetta mi-a fost o vreme îndrumător în rimă, cu o finețe și o eleganță desăvârșită. Și-mi pare că mi-a lăsat în inimă un pattefon care îmi vorbește tot timpul despre dragoste . . .

Rămâi în stele, Violetta și cântă de acolo, îngerilor,  iubirea ta infinită .

Nu te voi uita și nu te vom uita nicicând !

Reverență, dnă Râpeanu, pentru minunatul omagiu !