Aştept ceva să-mi fie-asemeni, să respir

Misterios ocean care-şi dezbracă valuri

Când aflu umbre flăcări, cu apele conspir

Să nemuresc dorinţe crescânde-n duh pe maluri.

Cetate tot mai albă, cu aura ca sfinții,

Te va străbate pasul cu-nsingurări senine...

Iar văd cum sparge cerul tenebrele cu dinţii

Și cânt, şi plâns e-n tine când basmul te conţine.

Rupi unul câte unul atâtea noduri gheaţă,

Pe văile-amintirii rămână…

Dezbrac poezia

rană

după

rană

Apoi

sting toate cuvintele

Costel Zăgan, Ode gingașe

De timp e tabla vieții pierdută printre nopți.

Cu greu se face …

Turlele-mbrăcate-n staniu,

ascunzând lăuntric psalmii,

strălucesc în  roș crepuscul

- sacadat un clopot bate…

prin moarte mă voi strecura
și voi veni din nou la tine
din ochii-nchiși vor picura
stele-nghețate și rubine...

n-am să te văd, n-am să te simt
n-am să vorbesc nici rău, nici bine
n-am să te-ating, n-am să te-alint
vei ști că am venit la tine

doar după dorul greu din piept
și-nfiorarea cu suspine...
când picura-va ochiul drept
stele-nghețate și rubine...

Mă sfarmă în imagini 

Cântul tău 

Și parcă mă străbat 

Vreo patru alizee…

Se oprea sub umbra care răcorea precum un vânt

să-și …

A fulgerat arhaic pe-o costișă,

ca ochiul fiarei azvârlind văpăi;

Copaci se furișează-n guri de văi

și-o frică rece mătură, piezișă,

perfectul cerc al turmelor de oi.

Se-nclină…

Două maluri azi veghează

Strâmbătatea astei lumi,

Doi titani țin lampa trează

Pe-ale cerurilor culmi.

Un Luceafăr trist oftează

Peste-al norilor genuni,

Altu-n soarele de-amiază

Pune versului…

Nu știu dacă e ziuă sau noaptea stă să cadă

răpusă …

(se dedică autorului)

el singur își înhamă jugul

neostenit apasă plugul

înalță case de nuiele

înșiră șiruri de mărgele

adună flori de mărăcini

în spuză coace rădăcini

detună stânca de granit

se bate crunt ca un hoplit

drumeț de-a pururi neajuns

pătrunde lumi de nepătruns

ucide șerpii din ponoare

strânge veninul în pahare

mereu cu soarele-n spinare…

Iubesc arama de prin vii

şi-armanele cu bidivii

pe unde-ai alergat

să prinzi în nopțile de rut,

aroma primului sărut

de care m-ai legat.

Iubesc făptura ta de om

şi ochii tăi de Ceylon,

ce din priviri m-au fermecat,

cu adierea de Zefir,

ce spulberă ploi de safir,

pe grâul înspicat.

Iubesc întâiul legământ

şi linu-n care îți frământ

licori din strugurele sfânt

al cărui sâmbur dus de vânt…

Înger alb ce dimpreună cu Iisus ține de cruce,

Aripile în furtună, aripile de răscruce,

Mi le coase-n dreapta firii, înspre cer să urce cale

Și pe prispa mântuirii, să beau viață din pocale.

Dar pe stânga umbră crește, din mănunchi de îndoială,

Înger negru clevetește, se ascunde sub spoială,

Vrea să mă scufunde-n lumea amăgirilor de humă,

Hăului să-i aflu culmea, fără oaste, fără mumă.

Doar tu Sfântă-îndurerată-n tribunalele din…

Sunt în doliu

vine vara să-mi curme

sentimentele.

Nu le mai simt

de sus în jos

simt în sens opus.

La capăt

limba ta pe alte limbi

mă traduce

despicată.

Înainte erai mut.

Înainte să umpli

cu durere

setea de Agheasmă,

ziceai că îți pasă

Așteptam să mori

fără să treci prin mine

versul tău înghesuit și uns

de tinerețe fără bătrânețe

Și viața fără de moarte.

Puteai.

Să mă iei cu tine.

Puteai să nu mă…

Din ce va fi, cât va mai fi din mine?

Cât am să iau, cât am să las?

Cât se va pierde-n van, pe sub ruine,

În cel din urmă, implacabil, ceas?

Poate-ar fi fost mai bine să rămân retras

Între instincte, prime, endocrine:

Nu reușești să-mbogățești niciun…

voi zbura cândva

numai prin forța

trupului meu

ca orice zburătoare...

lucrez de mult la aripi

nespus de ușoare

și-mi învăț zi și noapte

fiecare celulă să zboare

iar într-o bună zi

voi chema presa

și lume peste lume

și voi zbura eu primul

dintre oameni...

îmi voi scrie pe aripi

cu litere mari, "butterfly"

voi fi un mare eveniment

oriunde voi apărea în zbor

și toată…

Nentreruptul ghem de gânduri răsucește întâmplări

adunate-n lungul vremii. Torsul lor agale-ndeamnă

să întreb …