Schaltiniena gândului deșirat

[Dinca Valerian]

De timp e tabla vieții pierdută printre nopți.

Cu greu se face ziuă în jurul unui soare

în clipa dintre clipe. Trudită s-o măsoare,

se înroșește boaba măceșilor necopți.

Din ceasul cu pendule e cale îndelungă

spre miez de amintire. Trecutul îl adopți

în fiecare urmă ce pașii o alungă.

Sunt gânduri deșirate în care ai căzut

rupându-ți scăzătorul mereu din descăzut.

Și totul e de-a valma ca lozurile-n pungă.

[Dinca Valerian]

@Vasilisia Lazăr Daca nu spune o poveste, inseamna ca nu este schaltiniana, este numai o ”valeriana” frumoasa

[Vasilisia Lazăr]

Schaltiniena trebuie să spună o poveste, iar ultimul vers să fie o concentrare a poveștii. Doar forma e de schaltinienă, dar nu e o schaltinienă. Lipsește povestea, sunt doar reflecții. E frumoasă, dar nu e schaltinienă.

[Dinca Valerian]

@ Chris Multumesc pentru apreciere

[Chris]

frumos!

[Dinca Valerian]

@Mihaela Popa Multumesc pentru vizita si timpul acordat.

[Mihaela Popa]

semn de popas

[Dinca Valerian]

@Sofia Sincă   Multumesc mult pentru apreciere si comentariu.

[Sofia Sincă]

Eu... am citit cu plăcere o poezie interesantă!

Sofi

[Dinca Valerian]

Comentariu publicat de Dinca Valerian cu 3 secunde în urmăŞtergere comentariu

@ Valeria Merca Multumesc pentru comentariu. De acord cu observatia ca textul de fata este unul mai mult meditativ. Dar sa stiti ca nici maestrul Rosioru nu se tine strict canonic de acest precept. Nu am citit toate creatiile sale, dar am gasit  doua-trei care se abat de la principiul "file de poveste". Cat priveste obiceiul meu de a continua ideea de la un vers la altul, aici ne despartim clar. Eu ma straduiesc sa-l fac mai mult decat un obicei, sa-l fac un stil si ma chinui din greu sa asigur fluenta si muzicalitatea. Va spun un secret. Iarna trecuta am trimis cateva poeme la o revista. Poezii frumoase, cuminti, muzicale, fiecare vers cu ideea lui. Am fost onorat sa primesc un raspuns din partea Marelui Șef, un poet destul de in voga si apreciat. Nu citez exact, dar mi-a spus ca in maniera mea publica in acea revista in urma cu 100 de ani Toparceanu si ca de atunci, poezia a mai avansat cel putin stilistic. Acuma sa nu credeti ca o comparatie cu Toparceanu ma dezonoreaza. Dar cred ca acel Mare Șef a avut dreptate plasandu-ma in urma cu 100 de ani. Si cred ca are dreptate, daca ne gandim ca daca am fi facut lucrurile mereu la fel, am fi trait si acum prin pesteri. Cum stilul este omul insusi, am mai citit, am mai cautat, am mai decantat si am ajuns la acest mod de abordare la care pentru moment nu vreau sa renunt, din contra, l-as dori un fel de amprenta personala. Ma straduiesc sa fac aceste intreruperi cat mai fluente. Sper sa reusesc. In caz contrar, voi cauta mai departe.

[Valeria Merca]

V-ați însușit tehnica acestui gen de poezie cu formă fixă. Am văzut că Lisia v-a lăsat o definiție și o explicație pentru schaltinienă (preluată de la maestrul Ion Roşioru). 

Să nu mai existe atâtea nedumeriri și controverse, sunt de părere că metoda pe care o folosiți de a continua ideea dintr-un vers în următorul, nu este benefică. Încercați (recomandarea aceasta v-a făcut-o și Lisia) să renunțați la acest obicei  (fiindcă trebuie să recunoaștem că a devenit un obicei în scrierea d-voastră). Nu este o poruncă,  e un îndemn. :)

Ce te faci la elidă unde chiar e interzis acest nărav?! :)

În plus, aici aveți un text meditativ, v-ati detașat de poveste.

Altminteri, textul e unul reușit.