Gânduri de toamnă

[Dinca Valerian]

Nentreruptul ghem de gânduri răsucește întâmplări

adunate-n lungul vremii. Torsul lor agale-ndeamnă

să întreb dacă e gata să se facă-n lume toamnă

când sămânța e ca fierul. Ori, când șiruri de călări

nădușesc în drum spre moară. Ziua mare se desparte

între strigăt și tăcere. În podgorii s-au zvântat

brumele prin care vântul a dat cerul la o parte.

Prins în frunzele uscate geme codrul frământat

de hățișul adierii. Doarme ultimul cântat

între cojile pleznite de căderea nucii sparte.

[Dinca Valerian]

@Vasilisia Lazăr Multumesc pentru comentariu. De acord cu tot ce spuneti, cu exceptia interdictiei de a continua un vers in urmatorul (in cadrul aceleiasi strofe). Cu putina atentie nu se pierde din muzicalitate. Oricum este un risc pe care mi-l asum. Multumesc pentru clarificari.

[Vasilisia Lazăr]

Schaltiniena este una dintre cele peste 60 de poezii cu formă fixă. Numele ei derivă de la cel al poetului Raymond Schaltin, prin adăugarea sufixului ...ien la feminin, adică ienne.

          Mai puțin monotonă decât alte poezii cu formă fixă, cum ar fi trioletul, rondelul, vilanela, cadrilul sau pantumul, schaltiniena nu face uz de repetiții. În cele zece versuri ale ei, dispuse în patru strofe (catren, terțet, distih și monostih), specia aici în discuție poate concentra substanța epică a unei întregi povestiri. Altfel spus, schaltiniena e o poezie care spune o poveste (Ion Roșioru).

Deci schaltiniena trebuie să spună o poveste. Este o concentrare epică. Cine a zis că fiecare strofă trebuie să conțină un alt tablou? Nu, tabloul e același, toată poezia spune aceeași poveste, doar că distribuirea versurilor e 4, 3, 2 și 1. Ultimul vers concentrează întreaga poveste. Și da, fiecare vers trebuie să fie de sine stătător, doar ideea trebuie continuată.

E obositor la versul clasic să continui ideea în versul următor. Ești tentat să duci fraza sau propoziția până la capăt și atunci anulezi rima, respectiv muzicalitatea rezultată din aceasta.

[Dinca Valerian]

@Valeria Merca In cateva minute voi posta o alta incercare in care am evitat sa trec de la o strofa la alta, dar de la un vers la altul, in cadrul aceleiasi strofe, trec totusi. Mie mi se pare a fi in regula

[Valeria Merca]

Da, adică să nu continuați ideea în următorul, cum obișnuiți la postările precedente. Greu ne mai înțelegem! :)

[Dinca Valerian]

@Valeria Merca M-ati invaluit complet in ceata. Eu am citit ca fiecare dintre cele patru strofe (catren, terțet, distih și monostih) trebuie sa descrie un tablou de sine statator si sunt de acord ca stilul meu de a continua versul de la o ”strofa” la alta incalca aceasta regula a schaltinienei. Dvs ziceti ca fiecare vers trebuie sa fie independent/de sine statator, regula pe care eu n-am intalnit-o mentionata pe nicaieri.

[Dinca Valerian]

@ Nikol MerBreM Multumesc pentru apreciere si comentariu.

[Nikol MerBreM]

,,Între strigăt și tăcere" se nasc poemele. Frumos tablou de toamnă!

Drag,

Nikol

[Valeria Merca]

Ma bucur fiindcă ați dedus singur că în acest gen de poezie fiecare vers trebuie să fie de sine stătător. E lucrul pe care voiam să-l precizez în comentariul anterior. 

Cât mă privește și cât privește schema rimelor, eu o voi urma pe aceea pe care mi-am însușit-o de la regretatul maestru Ion Roşioru. 

Vă doresc succes! 

[Dinca Valerian]

@ Valeria Merca Corecta observatia referitoare la versului final. Am gasit pe internet o mentiune in sensul acesta, dar careia se vede ca nu i-am dat suficienta atentie. Sper sa rezolv problema intr-o varianta viitoare. Cat priveste rima, aici am gasit mai multe variante. Intr-un articol dedicat lui Ion Rosioru, autoarea aminteste secventa a-b-b-a, c-d-c, e-e, c. In pagina FB dedicata lui Ion Rosioru si mentinuta de catre fiul lui am gasit  multe poeme cu schema a-b-b-a, c-b-c, d-d, c  sau (propusa si de Dvs) a-b-b-a, c-a-c, d-d, c. Colega noastra,  Vasilisia Lazar Gradinariu are un poem structurat astfel: a-b-b-a, c-d-c, d-d, c, o schema care mi-a placut cel mai mult si pe care am urmat-o si eu. Prea multe informatii despre acest gen de poezie n-am gasit, dar parerea celor pe care i-am citit este unanima in sensul ca Ion Rosioru a fost maestrul schaltenienei. Va multumesc pentru comentariu. Ca sa va raspund a trebuit sa-mi ordonez un pic gandurile si sa ma obisnuiesc sa operez cu niste notiuni pe care nu le stapanesc, ceea ce m-a ajutat sa inteleg lucrurile mai bine. Se pare ca nici stilul meu de a intrerupe versul sau de a-l continua pe randul urmator nu este prea potrivit acestui gen. Fiecare strofa (sa le numim asa) trebuie sa creeze un tablou de sine statator. Probabil ca, necorespunzand ca rima si structura, nu le voi mai considera schalteniene, ci altceva, un fel de poem un pic mai original

[Valeria Merca]

Ca exercițiu, da, merge. dar există niște abateri, în ce privește rima și versul final.

Schaltiniena este o poezie cu formă fixă alcătuită dintr-un catren,  o terțină, un distih și versul final, care trebuie să fie independent de celelalte și să țină locul unei concluzii, o imagine de ansamblu a "poveștii". 

Întrați pe pagina mea și  veți găsi Schaltiniena întoarcerii tardive și veți vedea unde nu ați respectat rima. 

Schema rimelor 

a-b-b-a

c-a-c

d-d

e-c

Vă doresc succes!