casa arsă

[miodrag radanov]

poate nu vedem valoarea unui moment

până când nu devine parte din noi poate că cineva

trebuie să ne vindece alzaimer-ul cuibărit între două sinapse

ce descriu același lucru

diferența dintre ceea ce știm și ceea ce în realitate

nu ne-a spus nimeni că nu știm

creierul pare o casă mistuită de flăcări asigurarea nu acoperă nici anii

de școală amintirile asimilate de simțuri

simțim că am mâncat înghețată cu nuci

că am fost pe stadion

dar nu recunoaștem dorințe intenții persoane

chipurile se zbat într-un loc izolat

ca de pericolul unei epidemii permafrostul își reduce turația

treptat

un frig nenatural se instalează în scoarță

un gol cât șapte ani de secetă înghit orice vas

prin care sângele tace în el însuși rafinat și plin de semnificații

îmi amintește de tata

gelos pe profesoara de română m-a tuns numărul

periuță

lumea mă privea curioasă iar eu devenisem întunecat în fiecare amintire cu ea anii treceau cu încenititorul

mă trezeam definit de lucrurile pe care nu le făceam

de exmplu

voiam să învăț spaniola să fiu unul dintre beatles sau să câștig la loto rând pe rând fiecare dintre acestea dorințe se răzbunau

pe felul meu naiv și disperat de a încerca să amân deznodământul sau faptul că sunt o rămășiță a ceea ce nu s-a întâmplat

în subconștientul

meu speram să găsesc dovezi ca trecutul poate fi

schimbat

te-am iubit până când am găsit o femeie care nu mi-a zis

că așa ceva nu se poate

ultimul lucru pe care mi l-ai spus a fost că sunt un om rău

iar dacă voi muri înainte să retractezi va trebui să trăiești cu

zâmbetul meu vinovat de toate nedreptățile lumii până ce

moartea nu va mai fi

iluzia că Dumnezeu nu există

dacă este adevărat că suntem suma amintirilor noastre

mă bucur că am trecut prin asta cu tine

atunci când mă prăbușesc ochii mi se dau peste cap

mintea nu uită fără motiv

iar toate lucrurile nu se vor mai întâmpla ca înainte

[Valeria Merca]

O departajare a strofelor am făcut-o imaginar, citind și recitind. 

Un poem dens, construit pe același calapod cu anterioarele postări. 

Am citit cu plăcere. 

[miodrag radanov]

ion - ÎNSEMNE CULTURALE (ning.com) 

[Mihaela Popa]

vi s-a cerut să rezolvaţi situaţia versului "„Nu credeam să învăț a muri vreodată” de la poezia  dumneavoastră intitulată "Ion"

http://insemneculturale.ning.com/profiles/blogs/ion?xg_source=activity 

[Vasilisia Lazăr Grădinariu]

Oare nu v-ați întrebat cum de toată lumea poate, iar dumneavoastră nu? Unde e greșeala? Sau are ceva site-ul acesta cu dumneavoastră special? Aduceți textele de pe documente word, nu de pe oricare alt site/blog sau de pe facebook. 

Încă ceva: ați rezolvat problema versului preluat de la Eminescu? Versul „Nu credeam să învăț a muri vreodată”. 

[miodrag radanov]

mă plictisește faptul că nu pot departaja strofele.... asta e, las la latitudinea cititorului să împartă textul cum simte ....

oricum proastă aplicație! no fense!