inventându-se pe sine 

părăsind casa olarului 

devenit patron 

în magazinul jucăriilor 

de pluș 

Dumnezeu 

învârte cheița 

unui omuleț pe care

neinspirat 

l-am proiectat 

cu patru picioare 

și-atunci 

câinele tău 

a lătrat la pământ 

fără să muște 

șomerul

Chemare

Veniți la Alba Iulia acum,

La acest Meca românesc,

Unde Românii s-au unit,

Sub steagul țării strămoșesc.

Veniți aici cu mic cu mare,

Să jucăm hora împreună

Veniți la marea sărbătoare

Unde poporul se…

Cum să cobor din mine, tată?

 Cum să sparg ceasul fragilor?

 Cum să arunc peste zidul cetății în care locuiesc

 bucăți de amurg, boabe de verde descântat

 sau resturi de aripi crude ?

 Cum  să pot să prefac lumânările-n torțe ?

 Cum să fiu zidarul speranțelor mele, tată?

 Cum să mă vremuiesc prin uitare 

 ca un ceas fără coaja orelor la vedere?

 Cum să mă ridic dintre acești bărbați

 ce trosnesc la-ncheieturile…

M-a vizitat din nou, subit, cu-aceeaşi nonşalanţă,

Un Eros de pe-un vraf de nori, căzut pe-o ambulanţă;

Voia să mă prezinte scurt zeiţei Afrodita,

Ce într-o palmă jar ţinea şi în priviri ispita.

M-am învoit cu planul său, care părea să ţină

(În suflet, Ikebana mea ştiam că se dezbină);

Am completat un formular, cu gânduri anodine,

Sperând că va reînflori „Parisul” pentru mine.

Dar stânjeneii prevăzuţi s-au prefăcut în…

vârtej auriu 

deasupra mării 

ca o stâncă tare 

stă mintea 

cât de rece e aerul 

atunci când ești departe 

hotarul nopții 

linia ce nu există 

decât prin absența luminii 

așa îmi sunt clipele fără tine 

se topește suflarea și curge 

ca o lavă fierbinte 

la o singură atingere 

ne mistuim 

asemenea lemnelor verzi 

încet 

cu gemete prelungi 

vântul se…

Când a murit pasărea clonț

Am devenit un glonț, și dintr-o dată 

 M-am năpustit în mulțimea întinsă peste calea ferată, 

Dar am zărit o arătare ciudată …

De vor veni zăpezi albastre iară,

Te-oi aștepta la o cafea amară.

Și de va troieni până la soare,

Cu inima să plămădim prinsoare



Că în zadar lupii-și aleg pădurea

Atâta timp cât au pierdut securea 

Și poate niciodată n-or s-audă

Cum cântă-n zori vioara noastră surdă.



Atunci vom fi doi martori de lumină

Ce vor sădi un brad cu rădăcină,

În care stele s-or opri sa vadă

Cum…

Haiku (LXXIV)

Mierla fură grâu –

Coliba paznicului 

Miroase-a pâine 

Haiku (LXXIII)

Frunze bătrâne –

Se-nveleşte în…

voiam să te duc sub copac să-ți arăt,

te lăsaseși cu pieptul greu pe iriși,

dar umbra rămasă cu ochii deschiși

îți sporea nepăsarea în mare harhăt.

în ziua aceea voiam să bem ghimpi

cu gașca,-n delir, de tineri proscriși

convinși de ideea, în fine…

noi poeții călătorim în lume sub formă de îngeri

cârduri cârduri și bolnavi de cuvinte

de atâta iubire ne dor umerii

și ne cresc aripi

sau ne înecăm în vinul ieftin și acru

unii suntem veseli…

Dansează frigul în cămașa serii,

Poate e trist sau poate-i obosit, 

Ori asta-i bucuria revederii.

L-am luat în brațe ca pe-un osândit



Și l-am adus la mine în odaie.

Cu glasul stins, mi-a zis, încetișor,

Acolo-n suflet, simt o vâlvătaie,

Din pieptul tău mi-e frică să cobor!



Dar l-am ascuns în gânduri verticale,

Cu siguranță el o să mă creadă

Că am bătut, cândva,…

Zăpada, sângele pământului

ce clatină din cap a nori,

de doruri limpezi în cer senin,

străbate sufletul cântând în soare.

Cu chip de lacrimi

se-ncheie în noi uitarea

unui început de doi

în pasul ce urmează a fi spus

de noi amândoi.

Sânul meu

săgetat de luceafărul nopții

lăcrimează în sărut

pe-o nouă zi ce stă s-apară

în curcubeul ochilor tăi.

Sânul meu penetrat

de zeama dulce acrișoară

rostește a…

mi-e frig…

mi-e frig în suflet și durere,

că viața a trecut pe lângă mine,

precum un tren prin gări pustii,

lăsând în urmă doar suspine.

e iană și mi-e frig în suflet,

m-apas-un dor…

nu există formule magice

nu există super-eroi

oricâte oale ai întoarce cu gura-n jos

oricâte minți ai înăbuși în fum

nu e nu

drumul drept se oprește în răscruce

ca într-un zid

cu sute de gânduri viteză pe minut

m-am izbit de el

și m-am răsfrânt

neadevărurile au murit atunci

și despărțirea asta încă doare

( așa cum dor degetele mâinii amputate)

am rămas doar cu lucrurile

ce nu…

tocite-n absențe
șoaptele au astăzi marginile ude
sângerează
în ochi indiferenți mărturii
la granița vieții
păsări
lacăte și moarte
dezvelite de pietre
tremură
parabole
răsfrâng tăcerea
o cunosc atât de bine
adevărul ei luminează spiritul-geamăt
în cascade de-amurg
lângă tâmple
nedescifrat misterios și distins
sculptează statuia viitorului
îngerul sprijinit de cârje
câmpia în lacrimi

Mă năpădesc de-afară gândirile absurde, 

Prin mine doar străinul pășește încruntat, 

Cu ochii în țărâna cuvintelor se-ascunde 

Când prin fereastra clipei se pierde ce-am visat.

Cuvântul înnegrește o logică fugară, 

Împovărat s-arate al drumului cavou, 

Mușcând cu disperare din lumea mea murdară 

Un vis, o frământare, un glas fără ecou. 

Nu-mi anulez sentința speranțelor spre…

Umăr lângă umăr în marş trec cohorte.

De scuturi şi săbii pădurea răsună!

Alăturea suntem aici până la moarte,

Fraţi întru arme în marş prin furtună.

Departe e casa şi zarea -i pustie...…

Am lansat razant frumosul

pe la umbra buzei tale,

nu aveai crescut mirosul

ai crezut că poate doare

şi trecând pe lângă tine

s-a oprit exact pe floare:

- Cum vrei să percep frumosul,

nu de el sunt plină oare?

Du-te-n valea cu urât

şi te spală jumătate

ca să poți fi fericit

de-a ta fată, cu o floare.