Am scris sute, mii de scrisori către cer,
Să aduc iubirea mai aproape de toți,
Toți oamenii pierduți și săraci de iubire.
Am strigat la cer prin faptele mele,
Am împărțit iubirea infinită
În definiții, oameni, plante, frați.
Și-am căzut, în genunchi
Când am văzut că iubirea erau ei, toți.
Eram și eu un orb
Ca toți cei din jurul meu...
Eu eram toți, în fiecare dintre ei
Găseam o rană din mine,
Lipsa iubirii...

Zăpada, sângele pământului

ce clatină din cap a nori,

de doruri limpezi în cer senin,

străbate sufletul cântând în soare.

Cu chip de lacrimi

se-ncheie în noi uitarea

unui început de doi

în pasul ce urmează a fi spus

de noi amândoi.

Sânul meu

săgetat de luceafărul nopții

lăcrimează în sărut

pe-o nouă zi ce stă s-apară

în curcubeul ochilor tăi.

Sânul meu penetrat

de zeama dulce acrișoară

rostește a…

Prin germeni cheie din vremuri străvechi,
portaluri schimbă trecutul,
din prezent o noapte devine întreagă
în inelul lunii.
E peste noi, se știe, ceva parcă divin,
ochii lucesc în limbi de poezie,
se croiește un alt drum,
de unde nu mai venim,
noul fel de a trăi prin stele,
îl regăsim în noi acum.
Suntem puteri în vid albastru,
ce scaldă roșul, baza lumii pământești,
cerul e acoperit de stele,
trupurile noastre cerești.

Pe trupul tău pășesc,
catarandu-mă pe stele,
nuanțele iubirii noastre apuse.
Te închini la mine,
pe obraz îmi lași cugetarea
unui bătrân care iubește
o rugăciune, fără cuvinte.
Cerul îmi coboară flori,
plouă peste noi
cu gheață, e toamnă...
Se leagănă timpul,
la colțuri copilăria șade,
e noapte drevreme,
la șase târziu.
Întunericul sparge lumina
În suflet e liniște,
tăcerea vindecă,
cerul se trezește.