Ceaiul de zăpadă

[gina zaharia]

Dansează frigul în cămașa serii,
Poate e trist sau poate-i obosit, 
Ori asta-i bucuria revederii.
L-am luat în brațe ca pe-un osândit

Și l-am adus la mine în odaie.
Cu glasul stins, mi-a zis, încetișor,
Acolo-n suflet, simt o vâlvătaie,
Din pieptul tău mi-e frică să cobor!

Dar l-am ascuns în gânduri verticale,
Cu siguranță el o să mă creadă
Că am bătut, cândva, aceeași cale, 
Ca să gustăm din ceaiul de zăpadă.

[Nikol MerBreM]

Mă gândeam că în poezia ta, zăpada este mereu uimire :)!

Drag,

Nikol

[gina zaharia]

Mulțumesc, Mihaela!

[gina zaharia]

Cred c-am închis puțin ochii și am zărit-o! :))

Mulțumesc,  da Coza!

[Mihaela Popa]

frumos, ca de obicei, în poezia ta

admirație!

[Ion Lazăr da Coza]

Zăpada sigur e de pe mutele Parnas...

da Coza

[gina zaharia]

Valeria, mulțumesc!

[gina zaharia]

     J' Arrive!, mulțumesc!

[gina zaharia]

Mulțumesc frumos, Sofi!

[Valeria Merca]

Ceaiul de zăpadă trebuie să aibă un gust… aparte. Greșesc, Gina?

Am citit cu plăcere.

[TACITUL]

     Autoarea şi-a construit poemul pe o varietate în ceea ce priveşte măsura versurilor (V4, V10, V12), comparativ cu restul poeziei (dacă nu se ia în considerare simetria, nu-i bai), cât şi pe două ruperi de ritm iambic ( Poate e trist, L-am luat (lu-at);

     În versul /Poate e trist, sau poate obosit,/ (Gina Zaharia - Ceaiul de zăpadă), nu se justifică semnul virgula înaintea conjuncţiei disjunctive sau, raportul fiind asigurat de conjuncţia amintită. Mai degrabă: Poate e trist sau poate, obosit,/Poate e trist sau poate-i obosit,/ (virgula din primul meu exemplu marchează  lipsa verbului copulativ i); 

     Îmi place versul /Dansează frigul în cămașa serii,/ (idem)

     Poemul, în întregul său, face bine cititorului.

     J' Arrive!