trei zile pentru care nu mai pot să suport

felul în care se pun coronițe

peste stările de ebrietate ale lumii



trei feluri deosebite în care poți avorta

ciorbele

strecurate în stomac odată cu actele de divorț



trei monumente unde

transfuziile cu lăzi de zestre

țâșnesc din tine ca heliul dintr-un zepelin bosumflat



trei…

înțeleptul mi-a spus

întreabă cartea destinului

femeia

mă obsedează până la lacrimi

locul în care ar fi trebuit să îmi crească la loc

carnea

sub ramurile pomului după care știam că nu am voie

să-mi las dorința să se țină

în mod inconștient

hrăneam îndoieli

păstram în minte un loc oricărui lucru ce nu-mi aparținea

o melodie cu psihicul tare îmi făcea

sinapsele asemeni șinei de tren năpădite

de…

Poza mea

o vei găsi ,

undeva

în cărți uitată ,

o vei lua,

o vei privi

șoptind ușor

,,A fost odată”.

Și pe…

Vreau să mă ierți, pentru ceea ce nu sunt,

Să pot pleca cu inima împăcată,

Eu te iert, pe toate le-ai făcut,

Supus de mintea-ți deșartă.

Știu că în zadar au fost,

Oh…visele mele!…

Prologească reprezintă poemul care deschide volumul La Ghizunie al scriitorului Ion Lazăr da Coza, un volum de prozo-poeme inspirate din viața satului natal (Coza, Vrancea). Despre acest volum, maestrul Valeriu Anghel scria: 

Ion Neculce a pus în faţa „Letopiseţului” său 42 de legende cu titlul „O samă de…

de morți 

vorbim numai de bine

binele e firimitura aia ruptă din rai

oricum nu ne mai pot face rău 

pentru ei pomana

e potcoavă ruptă 

din copita lui Cerber…

cuprind cu mintea splendorile gliei,

este un loc sacru spațiul carpatin.

în văzduh răsună cântul ciocârliei,

se desăvârșește românescul destin.



este multă credință între munți și mare,

harnici gospodari sporesc bunăstarea,

își urmează calea către afirmare,

iubitori ca sfinții le cinstesc valoarea.



bucurii împletite cu fire de lumină,

se citesc pe chipurile zâmbitoare,

în liniștea dulce ca nectarul din stamină,

fac din fiecare zi o sfântă…

Of Doamne cu viteză cosmică

iar crește mortalitatea pe cap de locuitor

ne cam neglijezi dragoste

pui de lele ce ești

s-ar putea să nu mai cânt

ci să-njur

în numele tatălui și-al mamei

și-al celorlați nenăscuți din…

Când toate apele încep să cânte 

Sub boarea ireală ce adie, 

Palpită dimineața-n raze frânte, 

Iar roata se pornește să descânte

Grăunțele alese la chindie. 

. 

Fantasme ale unor vremi trecute –

Cu sacii-n car venind din toiul nopții, 

Neostenind de timpuri străbătute, 

Ascultă cum chemarea se ascute 

Și tremură ciudat în fața porții. 

. 

Când soarele se-nalță, se aprind 

Și întru totul se…

În fața Cuvântului deschid fila tăcerii,

Tăcere aspră, de gheață în filigran

De ce aș putea eu să reformulez

anticele hieroglife, când și virgula-mi 

zace obosită într-un colț?

Vreau să uit respirația crudă din prima Carte,

născută ca un film dur, fără titrare,

Mă voi duce în lungul liniei

de poveste adevărată, iar cuvântul meu va fi 

rupt dintr-un suflet ce a rămas să-și 

tălmăcească aventura…

                                                           veselie-n jur

                                                          mierlă cintez

                                                                   pupăza

                                                                   cu moţ

                                                                       …

Ghirlande albe de flori de salcâm

Încărcate cu stropi de lumină,

Strălucesc magic pe caldarâm

Argintând noaptea cu lună plină.

Miresme dulcege poleiesc atmosfera,

Parcă ar fi de pe alt tărâm,

Unde-s ghirlande albe de flori de salcâm

Încărcate cu stropi de lumină.

Sunt la începutul altui drum

Zâmbitoare și senină.

Nu-mi pasă de rele acum,

Când în plete port flori încărcate cu stropi de…

urăsc frigul

nu frigul dinaintea morții

frigul după o noapte albă cu pungi sub ochi

și plescăituri

dese

din cauza tutunului

îngălbenesc frunzele în pomi hârtia și piatra dinților

îmi bag capul între umeri

mai mult dintr-un obicei dobândit decât

din moștenirea genetică

las ce-i al meu în seama destinului

de unde venim sau unde ne ducem sunt impulsuri

ce-mi sperie inima

azi

mi-am…

Naltele rogozuri prinsu-ne-au în gheară, Foșnitoare-i clipa plopilor de-argint,

Vântul ne cuprinde, spicul se-nfioară, 

Când un pui de ciută saltă-n labirint. …

În coapsa renilor de tundră

îmi recunosc tăria de început a ciclurilor vitale.

De acolo sorb și-mi reumplu resorturile 

goale, epuizate în timp atât de scurt.

Mă creez și mă reconstruiesc cu fiecare

mișcare de atlas ce se inițiază în fuga renului,

în saltul întins după ultimul smoc de iarbă.

Caut adevăruri uitate ale primelor generații

și nu găsesc decât distorsiuni imprimate

într-o uriașă memorie…

SONET IV  

Din partea ta mă doare și floarea aruncată

Sau vorba nerostită – gândită-n supărare

Și frunza mă rănește de o arunci mai tare

Când mai aștept să-mi dărui iubirea netrucată.

Dar mintea mea refuză această provocare.

O briză de tristețe spre mine tot mai cată! –

Vreau zorile senine spre tine să răzbată

Și-n orice rătăcire mai caut…

avea părul lung

și trecea pe stradă grăbită 

gândurile o înveleau

până sub tivul fustei 

deasupra genunchilor

soarele îi zâmbea 

ștrengărește 

de…

M-am pregătit de Lună Nouă

Într-un ritual de acceptare

A energiei lunare

Mă-mbăiez cu nereidele

În mireasma salviei.

Scriu cu litere de aur

Cuvinte ce le trimit în Univers…