Hora de la moară

[Amanda Spulber]

Când toate apele încep să cânte 

Sub boarea ireală ce adie, 

Palpită dimineața-n raze frânte, 

Iar roata se pornește să descânte

Grăunțele alese la chindie. 

. 

Fantasme ale unor vremi trecute –

Cu sacii-n car venind din toiul nopții, 

Neostenind de timpuri străbătute, 

Ascultă cum chemarea se ascute 

Și tremură ciudat în fața porții. 

. 

Când soarele se-nalță, se aprind 

Și întru totul se însuflețesc, 

Se strâng, se-ndepărtează, iar se prind

Și toată curtea morii o cuprind

Când strigă și apoi se învârtesc. 

. 

Pe tine vreau acum să te frământ, 

Pe tine, aspră și bogată glie! 

Pe tine, zdrobitorule pământ, 

Te frâng și te adun într-un cuvânt 

Până la margine de galaxie! 

. 

Țărână sunt și-n tine mă împlânt, 

Dar nu să mor, ci să îmi iau avânt:

Lut învârtit în tril de ciocârlie! 

Spirală suntem, ne-mpletim în cânt

Până de dincolo de veșnicie. 

[BOTICI GABRIELA]

Un poem minunat.

"Lut învârtit în tril de ciocârlie" -foarte frumos

Felicitări!

[Amanda Spulber]

Chris, Alex, vă mulțumesc mult pentru lectură și apreciere. Nu m-am gândit că e patriotică. Am vrut să înțeleg de ce mi-au dat lacrimile atunci când ascultam ultima parte. Am tot ascultat și altceva nu mi-a venit în minte decât pământul, care alături de timp, e binecuvântare și blestem. E interesant că George Enescu a ajuns să deteste această miniatură simfonică pe care atât de multă lume o iubește. El considera că Rapsodia Română are mult prea mult succes față de alte lucrări mai complexe. Și totuși, îmi place să cred că a reușit să surprindă o esență atemporală și așa Rapsodia devenit universală.
Scuze pentru divagație.

[Chris]

frumos, patriotic, simtit!

[bolache alexandru]

Suntem fir din praful acestui pământ! Facem parte din această glie aspră... O poezie frumoasă cu puternice accente patriotice. 

[Amanda Spulber]

Ada, mulțumesc mult! Mă bucură aprecierea ta.
Vasilisia, Grig, vă mulțumesc mult! Aveți dreptate cu ultimul vers, dar nu știu cum să îl modific. Mă gândesc, sper să îmi vină o idee în curând.

[Grig Salvan]

Un poem ca o simfonie a naturii și omului înfrățit cu ea. Scris impecabil, mai puțin ultimul vers care nu-mi sună prea armonic. Poate găsești o altă variantă mai consonantă.

[Vasilisia Lazăr]

Frumos, cantabil, simțit. Prima strofă mi-a plăcut cel mai mult.

La ultimul vers aș încerca să înlătur cumva aliterația de dincolo de.

Mi-a plăcut, emoționant!

[Ada Nemescu]

Versuri puternice, pline de simțire, patriotice! 

Rădăcini.

aDa

[Amanda Spulber]

Giorgiana, Gabriel, domnule Nicolae Văduva, vă mulțumesc mult. Am încercat să scriu despre ce am simțit când am reascultat, după mult timp, Rapsodia Română. Mă bucur dacă am reușit să transmit măcar o mică parte.

[Gavrilă(David) Giorgiana Teodora]

Superbă! Felicitări!