trei

[nicolae vaduva]

trei zile pentru care nu mai pot să suport
felul în care se pun coronițe
peste stările de ebrietate ale lumii

trei feluri deosebite în care poți avorta
ciorbele
strecurate în stomac odată cu actele de divorț

trei monumente unde
transfuziile cu lăzi de zestre
țâșnesc din tine ca heliul dintr-un zepelin bosumflat

trei caramele scoase prin efectul tinereții
dintr-un bancomat cu obrajii puși sub tensiune
și de care se dezic
fecioarele spațiului curbat

trei oficii poștale unde primești indulgențe
pentru bazarul vulgar
pe care
obligat
îl traversezi cu ochii picați în gâtul unei mitraliere

trei zile cu nopți cu tot

[petrut dan]

Poemul interpretează într-un mod personal anumite lucruri, nu m-aș hazarda cu simbolistica numărului trei care în cele mai multe interpretări este pozitivă chiar și în legătură cu moartea Mântuitorului dar bine scris, părerea mea stimă!

[Grig Salvan]

Un poem pamflet despre tarele societății în care trăim, secvențiate în imagini terifiante, dominate de numărul fatidic trei. Interesantă viziunea, incitantă lectura.

[bolache alexandru]

Imagini originale și superbe într-un strigăt al poetului într-o lume în care zăngănitul armelor ne sperie...

[Mihai Katin]

trei feluri deosebite în care poți avorta
ciorbele
strecurate în stomac odată cu actele de divorț  contextual   este   spatiul  care  socheaza  de aici  si voita  alaturare a cuvintelor:avort ,ciorba,le de divort  ,este acea stare  de scarba  sociala  ,de negare   a  obisnuitei   si  linistii,trei monumente sunt   un  alt  simbol:

trei caramele scoase prin efectul tinereții
dintr-un bancomat cu obrajii puși sub tensiune  parca  imaginatia  se tempereaza  putin dar   este   doar  o   iluzie   caci    periplul   apocaliptic  are  in  incifrarile  lui un  sediu:

trei oficii poștale unde primești indulgențe
pentru bazarul vulgar
pe care
obligat
îl traversezi cu ochii picați în gâtul unei mitraliere

[Vasilisia Lazăr]

Citesc, citesc, pare că sunt pe punctul de a prinde ideea, și imediat apare ceva care îmi scapă. Asta cam la fiecare dintre strofe, să zicem fără început și final pe care, zic eu, le-am înțeles mai clar. Oricum, mesajul rămâne unul sibilinic, destul de încifrat, așa că mă rezum în a admira forma și curgerea poemului care îmi plac. 

Cu drag!

[Monica Pester]

Bazat pe adevăr, poate, poemul îmi pare un strigăt de ajutor într-o lume cu evenimente ostile.

La fel de bine, adică mai rău, zic, pot fi șapte zile de încărcătură emoțională.

E pur si muove . . .