nunta

[Dinca Valerian]

în măgherani se știa

că la nașterea milicăi pistrițu

ursitoarele 

trei arătări cu chip nedeslușit

au pus basmale peste părul lor lung

și au hotărât să-i moară primul bărbat

așa a fost să fie

în ziua dojenită cu desfacerea vieții

fetele acelea fără vreo așezare liniștită

în aripile lor lipsite de bătaie

au cântat la geam

una cu glas mai jos

celelalte cu glas din ce în ce mai subțire

așezând milicăi legământ că rochia de mireasă

nu este doar ocazie de pază și ocrotire

ci tot o haină de lucru

poate milica le-o fi simțit

cum s-au lăsat apoi tustrele peste cornul caprei

înspre pădurea bobarului

curate

luminate

și line ca o apă

numai că ziua asta neagră

a fost luminată de un liliac alb

când a prins drag

de onuț al lui cercelaru

și a venit sorocul

milica a născocit să întocmească două nunți

în alaiul spre biserică s-a cununat 

cu un pom de pe marginea drumului

iar în casa domnului s-a închinat celui ales

[Dinca Valerian]

@petrut dan - Multumesc pentru comentariu, paralelele cu miorita si mitul lui oedip dau prea multa valoare priceperii mele poetice izvorata dintr-un sat, magherani, cu oameni si istorie ca multe altele.

[Dinca Valerian]

@Chris - multumiri pentru apreciere

[Dinca Valerian]

@bolache alexandru - multumesc pentru timpul si atentia acordate

[petrut dan]

Ingenios momentul acela al cununiei cu pomul ce m-a dus cu gândul la miorița, cu diferențele respective, ingenioasă și calea de evitare a destinului în același timp fără ca mitul lui oedip să aibă de suferit, pomii trăiesc mai mult decât oamenii, deci milica a împăcat și capra și varza, am citit cu plăcere, stimă!

[Chris]

frumos surprins momentul!

[bolache alexandru]

Superbă poezie care surprinde viața satului românesc! Înțelepciunea populară cu farmecul tradițiilor! Felicitări! 

[Dinca Valerian]

@Vasilisia Lazar - Mageranii sunt o sursa nesecata de intamplari adevarate sau doar inchipuite. In copilarie, mai ales primii 7 ani, am fost foarte conectat la lumea aceea. Apoi am plecat la scoli si legatura s-a mai subtiat. Lumea a evoluat, nu putea sta incremenita in istoria ei. Dar nu asta e problema cea mare, ci faptul ca au plecat de langa noi multi dintre cei care sustineau aceste intamplari. Cel mai adesea, au lasat in urma lor un loc liber. Mai am norocul sa ajung din cand in cand acolo sau sa intalnesc pe vreunul venit la oras. Caietul meu de amintiri are tot mai multe file scrise. Sper sa am timp sa le revad.

[Vasilisia Lazăr]

Isteață fată! S-o fi uscat pomul? :)

Așadar poveștile din măgherani continuă. Ne bucurăm.

[Dinca Valerian]

@Monica Pester - Multumesc pentru timpul si atentia acordate

[Dinca Valerian]

@Ada Nemescu = Multumiri pentru comentariu si apreciere