Ora
E ora unor mari povești
Marețe vise și naive
Și răsfoiesc printre arhive
În căutare de noi vești
Și mă răsfăț printre motive
Și-mi zic “Vezi cum le potrivești”
Cȃnd le cinstești cu ce iubești
În note dulci pe portative
O albă ca zăpada, poate
Azi mi-ar zȃmbi ca Mona Lisa
În clipa-i de eternitate
Și ochii de sinceritate
Cu zȃmbetu-i ce-ar eclipsa
O urmă de maturitate...
Adaugă un comentariu
-
Comentariu publicat de Mihaela Popa pe Decembrie 15, 2019 la 8:19pm
-
plăcut
-
Comentariu publicat de Ion Lazăr da Coza pe Decembrie 6, 2019 la 12:07am
-
O poezie sprințară, dar... subțirică.
da Coza
-
Comentariu publicat de Sofia Sincă pe Decembrie 2, 2019 la 9:09am
-
Un sonet aproape reușit. Spun aproape deoarece, în prima strofă se formează un nonsens:
Și răsfoiesc printre arhive
În căutare de noi vești
Din arhive se revăd vechile întâmplări, nu, noi vești. Vei spune că e poezie... da, se poate metaforiza orice, dar cu sens, puse în antiteză dacă vrei astfel de sensuri.
Apoi ai cam mulți de, și-uri, într-o poezie atât de mică. Se mai poate scăpa de ei.
Ai potrivit versurile pentru a da forma fixă pe care ți-ai dorit-o. Nu ajunge. Și poezia trebuie să fie cu ștaif.
Am citit,
Sofi
Insignă
Despre
Zile de naştere
Zile de naştere sărbătorite astăzi
link-uri utile
Activitatea Recentă
© 2020 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE