Repetăm idei, repetăm și gesturi,

Repetăm persoane, repetăm istorii,

Amintim drame, ne-amintim lesturi,

Dar uităm iubiri și uităm victorii.

Lumea asta-i încă, tare zgomotoasă,

Nu te poți decide încotro te-ndrepți

Spre scenă deschisă, amplu zgomotoasă

Sau după cortină, sprijinind pereți.

Oriunde ne ducem, avem umbra noastră,

Dar refacem drumul de la nord la sud,

Ne oprim în grabă, voia…

Se modelează umbra-mi prin trestii mișcătoare,

Precum enotul* deltei, cu pas silențios;

Pe lăstărișul lunii, flămând de câte-o boare,

Fosforescente pânze păianjenii își cos.

Stau zorii să mijească pe-ntinsul stepei…

Cercul este diamantul  existenței 

care măsoară inexistența,

este linia de fond dar

și încheierea de ciclu.

Cercul este granița durerilor

care încep și trec,

este inima de heruvim și măiastra 

centură de arhanghel,

cercul este incompletul miez al

iubirii răscolitoare cu început

și sfârșit în același punct,

e vis și freamăt,

e bucuria începutului

și liniștea sfârșitului.

Cercul sunt eu,…

Mă-mbată teii la-nceput de vară,

când trec din nou prin parcul regăsit,

iar rugii-n garduri dau pe dinafară

cu florile plutind spre asfințit.

Mai port în mine-aleile retrase

printre ciulini semeți care-au…

Mă rătăceam prin anii cruzi,

Aduși pe umeri de comete;

Erau romantici și absurzi,

Din rai porniți să se îmbete.

. 

Și mă pierdeam pe-adânci poteci –

Timide sau efervescente,

Dansau prin ramurile reci,

Se unduiau printre torente.

. 

Venea și vremea să suspin

Când se-ncrunta de jar lumina;

În fiecare zi un spin

Îi pătrundea acid retina.

. 

Iar anii, ca într-un vârtej,

Intrau în ringul fantomatic…

Mă văd pe unda lacului asemeni unei bărci cu pânze

Plutind, simțind vântul, bucuria, frumusețea, aripile.

Apoi, mă văd asemeni unui condor în zbor,

Simțind puternic elanul în aripile mele puternice.

Într-un târziu am văzut un Icar cu aripile larg desfăcute,

Oglindindu-se perfect în unda lacului.

Acum văd un fluture cu aripi mari, diafane, colorate,

Strălucind eteric, zburând măiastru sub albastrul…

Vârtejul de petale albe, roze,

priviri strălucitoare de femeie,

ca un fuior de mişcătoare poze

e-n gândul meu brăzdat de curcubeie.

Văd norii bulbucaţi cum se răstoarnă

spre verde crud cu braţe-ntinse-n cer,

când…

                                               pupăza din tei      cucul cel hoinar

                                                  cântă-n azur      trage-n pământ

                                                      îi văd doar     hotarul

                                                              moţul      printr-un

                                                                   sur     …

Tăcerea mea e forma în care reușesc

să nu stric ce e fragil între noi

n-am plecat niciodată de tot

m-am transformat în aburul care iese din gândurile tale

când adormi cu ochii țintiți spre tavan



am devenit ecoul unei uși care nu se închide

un ceas fără limbile timpului

un cântec care se aude doar când plouă



te privesc din spatele umbrelor

unde zâmbetul tău se curbează

ca o lună care refuză să răsară



dorul meu are formă…

 glonțul final

era un han, mai știi? - pe undeva-n Lactee

și chiar un țărm de mare unde-am sperat să vii!

„eu doar știam că scrii!”, ai spus tu ca idee

dar și credeai bag seama, că toate-s fantezii.

dar poate știi un iaz ceva mult mai aproape

și-o lebădă ce-ntreabă de ce nu am noroc.

în gândurile cui, pe luna-n plină noapte,

să-mi fie scrisă soarta, cu glonț din primul…

Les Andalouses, îndepărtata plajă,

rămasă-n amintire ca un mit,

ne cheamă în trecut necontenit,

pe ţărmul său cuprins de-atâta vrajă!

Din Maraval veneam pe Front de Mer,…

Îmi este dor de atingerea macilor rubinii,

De coloritul viu al florilor de câmp,

De viersul păsărilor scăldând verzile câmpii,

De tine, cel ce  m-ai uitat în timp.

De la marginea primăverii urmăream amintirea,

Gândul negru, crud  îmi umplea retina

De imagini trecute, ce-mi închideau răzvrătirea

Într-o închisoare ce-mi consuma lumina.

Eram prinsă în plasa veninoasă a orbirii,

Spuneam că pășesc…

Copilăria-ntârzie-n cuvinte

copilăria-ntârzie-n tăceri

nimicul nu-și aduce-aminte

nici viitorul ziua cea de ieri

Costel Zăgan, Axiomele lui Don Quijote

Fiecare zi împletește o nouă cunună

de incompetență. Încoronat tardiv,

în imperiul meu de erori,

giulgiul alb absoarbe, nesățios,

cuvintele negre.

. 

Poate să mai intru-n joc, să dansez

cu strălucitoare umbre...

Dar orice bilet are prețul

unui neadevăr. Nu au existat

nicicând salvări intermediare.

. 

Încă o dată, somnul

îmi sapă gropi în memorie.

Trezirea, un act de violență –

jucăriile…

La umbra lui cu-arome-mbătătoare,

cu foarfeca din ghem mai tai secunde.

Deşiră Parce-n voie, zâmbitoare,

alt ghem sub pin, nu ştiu ce îmi ascunde...

Inflorescenţe-n piramide crapă,

se-nalţă-n dimineaţă către soare,

menirea lor e-o taină ce îmi scapă

şi tac, din gând îmi curge o-ntrebare:

Ce leac e-n conul plin de romburi etajate

şi ce tristeţi din noi va fi s-alunge?

Neştiutori şi răi…

acest plin 

                  până la refuz,

ca o mamă surogat, caută linia orizontului

                                                                     fără speranță,

ce poți să-i spui când rămâne cu…