Ispite

[Dumitru Mocanu]

Fluturi mii,
Cu aripi fin ascuțite,
Bisturie reci, otrăvite,
Cu seva dulce–amară
Din fructul căzut
Pe trunchiul înfrânt,
Își croiesc drum
Către suflet —
Muntele Sacru.

 

Dar piatra e tare,
Pădurea e deasă,
Vulturii aprigi
Își apără casa.
În cercuri plutesc
Sub pieptul de nori,
Ce scapără fulgere
Și tună cu ploi.

 

Se dau lupte grele,
Câmpia e plină
De vulturi și fluturi
Răpuși fără milă.
Miroase a fier
Strivit de apus;
Se-aude ca lupii,
Ca noaptea se vede.

 

Din vârf de Olimp
Privește tăcută,
Purtată de vise,
O dulce făptură,

Cu inima strânsă.
De cade cetatea
Ajunge ruine,
Iar mândra stăpână
Rămâne o slugă.

 

Dar piatra e tare,
Pădurea e deasă,
Și vulturii aprigi
Își apără casa.

 

[Dumitru Mocanu]

Dl Salvan, vă mulțumesc pentru vizită!

[Grig Salvan]

O alegorie cu aspect antic, dar cu trimitere clară la prezent, însuși ritmul incantatoriu e oarecum în metru antic, fără rime, dar cu un tact muzical grav de odă preclasică. Imaginile sunt de efigie, parcă din stindardele sau stemele de altădată. O lectură interesantă.

[Dumitru Mocanu]

Dna Nemescu, vă mulțumesc pentru apreciere!

[Ada Nemescu]

Mi-a plăcut poezia. Extrem de expresive versurile.

Curg într-un ritm sacadat, apoi se repetă cu scopul de a întări conturul acestui tablou pictural.

Mai trec, aDa

[Dumitru Mocanu]

Dna Lazăr, mulțumesc frumos pentru vizită și apreciere!

[Vasilisia Lazăr]

Poemul construiește o alegorie puternică, în care fluturii și vulturii devin simboluri ale ispitelor și forțelor protectoare ce se confruntă în interiorul omului. Imagistica este viguroasă, bine ritmată, iar alternanța dintre fragil și monumental — fluture vs. munte sacru — creează tensiune poetică reală. Totuși, câteva metafore repetitive (piatra, pădurea, vulturii) diminuează surpriza lirică. Ați putea varia imaginile pentru un impact mai proaspăt, dar, în ansamblu, poemul este unul coerent și expresiv, cu un aer de mit personal ce îi dă profunzime.