în satul ăsta e o lume …

în fierăria lui toană buligiu aerul era totdeauna 

roșu că …

mă adăpostesc de cealălaltă parte a ta

simt urma rece înconjurând înfățișari egale…

la capătul urcușului ar trebui să fie un oraș…

pentru a da un nume timpului trecut

este nevoie de un loc fără urme

poate chiar de o toamnă

traversată de strigătul celui …

întunericul răstoarnă în oraș o cafea aburind

până la urmă ia forma unor străzi înadins …

greu de crezut când sunt cu tine 

că poate există ceva la fel de nemișcat precum

tonetele cu bilete de tramvai

plutim înainte și înapoi între ele …

te trezești dimineața și te întrebi cine ești

răspunsul …

de frica toamnei

ferestrele au îmbrăcat parcul în straie de ceață

nu …

lasă-mă să reazem zgomotul străzii de tine

vara s-a încheiat…

nu te supăra pentru locul tău în poveste

presupun că știi mirosul înecăcios …

uneori este nevoie să cadă toamna

peste ultimul zgomot de care îmi aduc aminte…

deseori îmi doresc să fiu acele lucruri neînsemnate

pe care le faci …

poate că la marginea unui timp cu cer albastru

așteaptă un drum despre care nu știi

goana revarsată…

nu-ți lua niciodată rămas bun

când oamenii …

negrul bifurcat în priviri

adună culoarea care nu mai este câtuși de puț…

aproape că îmi lipsește sunetul vocii tale

dar știu că ploaia care bate în fereastră

va …

astăzi nu a plouat pentru tine

nici nu-ți stă prea bine cu ea pe umeri

timpul s-a scurs ciudat de neuniform

doar pentru …

într-o zi aș vrea să merg acasă

locația exactă a acestui loc n-o știu 

dacă aș apărea neanunțat într-o toamna 

copacii ar trece pe frunzele…