minut de umbre

[Dinca Valerian]

uneori mi se pare că gândul tău 

este doar o casă departe de alte case 

care îți poartă numele 

când odăile se umplu de întuneric

lampa de la vecinul de peste drum nu pătrunde

nici bogățiile lui 

nu pot umple camerele goale

dacă ți-aș auzi vocea câteodată

aș crede că vorbesc singur

cu câteva cuvinte nepăsătoare

dacă ți-aș vedea chipul

mi-aș imagina că mă privesc într-o oglindă

mâzgălită în albastru

alege o clipă să mă înveți

pe măsură ce anii se adună în jur

timpul devine un adevăr trist    

de care ne aducem aminte în zece secunde

când ieri aveam nevoie doar de cinci

apoi de un minut întreg de umbre

cu capul întors spre amurg

[Dinca Valerian]

@Munteanu Manuela Daca a folosit la ceva, ma bucur

[Manuela Munteanu]

Să știți că eu am avut de învățat din ea. :)

[Dinca Valerian]

@Munteanu Manuela Nu intentionez sa dau povete, fac doar anumite constatari dupa trecerea prin timp. Multumesc pentru atentia acordata textului meu.

[Dinca Valerian]

@gina zaharia Se pare ca in viata umbrele au mare insemnatate. Multumesc pentru apreciere.

[Dinca Valerian]

@Ana Cîmpeanu Multumesc pentru comentariu si apreciere. Asa este, timpul ne stapaneste, eu constat acest lucru din ce in ce mai des

[Manuela Munteanu]

Deși cuvintele par distante, proprii unei mustrări,  poezia degajă totuși o emoție caldă și pare concepută pentru a da povețe. Da, bogățiile nu pot umple camere goale - acesta mi se pare cel mai sugestiv accent semantic.

[gina zaharia]

Umbrele care dau valoare poeziei. De fapt toate postările dvs. atrag cititorul.