chipul tău pare uneori o insulă
în mijlocul unui ocean lipsit de catarge
se vede în depărtare un țărm
stâncile până la el
sunt dorințele și visele mele
indiferent câte corăbii aș trimite
se rătăcesc rând pe rând prin fiorduri
despărțite de propriile lor dureri
poate că în fiecare zi
ultimul soare va întemnița
toată frumusețea clipei
apunând din ce în ce mai îndepărtat
de locul în care încerci să te furișezi
eclipsa de lumina
va sparge valurile aprig de stânci
ridicând zborul păsărilor
încercuit de întuneric
nu există nicio cale de a te întâlni
viața este vremea înmulțită cu un număr
de care nimeni nu a știut vreodată
a fi sau a nu fi lângă tine
desparte nisipul în clepsidra timpului meu
Adaugă un comentariu
@Chris Multumesc pentru comentariu si apreciere
foarte frumos!
© 2023 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE