rosturi vechi

[Dinca Valerian]

în satul ăsta e o lume la fel de veche ca timpul

își începea bunicul gheorghe povestea

o crezi încremenită în stelele ei trecătoare

până într-o zi când

fără să știi ce se întâmplă simți că ai pierdut ceva

dar nu ești sigur ce este

bunăoară eu nu prea înțeleg

de ce oamenii de astăzi 

nu mai au nevoie de lucruri făcute să țină

acuma important este să fii la modă

una două cum se schimbă punctul de vedere la oraș

cum nu mai sunt bune și le aruncăm pe toate

în amintiri îngropate măgheranii se știu

plin de meșteri toți unul și unul

treaba lor era să oprească timpul în loc

întâi de toate se respectau pe ei

făceau din cuvântul dat icoană

când îți croia paraschiv tunsoiu un cojoc

erai sigur că-l va purta cineva și după tine

la fel dacă 

îți făcea polina roșcatu o plapumă de lână

du-te și vezi în beci

că butoaiele și putina le am de la tata

tot așa plugul grapele și rarița

făcute de bilică buligiu fierarul 'ăl bătrân

când încă era flăcău

pe urmă să știi de la mine că lucrurile țin 

dacă sunt făcute cu scule vechi de-o sută de ani

uite colo că tot veni vorba

la fieraria lui toană

e o mașină de găurit adusă de taică-su bilică

dinaintea anilor nouă sute

tocmai de la niște meșteri nemți

toată numai roți și manivele dar merge brici

trăinicia rămâne după tine

ca o prăpastie între lume și moarte

numai că uneori cheile vremii se schimbă

ai lui moraru 

neam de șițari din tată-n fiu

se plângeau mai ieri că pădurile s-au stricat

lemnul însuși s-a schimbat 

e stătut și plin de rădăcini

nu mai ține acoperișul casei o viață de om

iar dacă stai de vorbă cu vecinul toană

zice că și metalul prăsit în zilele noastre 

parcă ruginește mai repede

e din ce în ce mai rar să rămâi drept și stabil

lucrurile care țin fac lumea să dureze

de la facerea ei și până la încheiere

în rostul lor vechi

mocnește o mare parte din ceea ce vom fi 

atunci când timpul va căuta un sfârșit

[Dinca Valerian]

@Vasilisia Lazar Gradinariu Multumesc pentru apreciere. Voi aduna toate poemele intr-un volum, macar atata sa ramana

[Vasilisia Lazăr]

O lume se pierde și noi odată cu ea. Minunată evocare! Felicitări! 

Lipsesc câteva diacritice.

[Dinca Valerian]

@gina zaharia Un sat deosebit, cu oameni de mare isprava. Multumesc pentru apreciere si comentariu.

[gina zaharia]

Ce de meșteri în satul acela! Câte amintiri de pe urma lor! 

Cu siguranță

trăinicia rămâne după tine

ca o prăpastie între lume și moarte

Frumos poem. Adevărat. Sculptat în suflet.

[Dinca Valerian]

@Ana Cîmpeanu Multumesc pentru lectura si comentariu. Pacat ca lumea aceasta a satului se pierde incet-incet. Sigur ca lucrurile nu pot sta pe loc, dar ar trebui sa existe un interes pentru, macar, conservarea unor traditii