ochii nopții

[Dinca Valerian]

nu-ți lua niciodată rămas bun

când oamenii se uită în ochii tăi

nu ai idee cât de mult contează să fii recunoscut

chiar dacă porți eticheta unei alte lumi

uneori este nevoie de întuneric 

și dulcea îngrădire a singurătății sale 

pentru a învăța că oricine sau orice

nu se apropie de viață 

n-are nicio importanță pentru tine

când ai ochii obosiți

lumea este și ea obosită

este ca atunci când te privești într-o apă curgătoare

și îi spui cum te cheamă

numele tău ajunge într-un punct în care

nimic nu mai pare real

totul se petrece foarte repede

clipele încep să alunece

deschizi pur și simplu orbitele

și nu vezi nimic

în timp ce chipul se întoarce

scuturându-și tălpile caligrafiate

în nisipul țărmurilor care nu mai sunt

când rătăcirea ta a dispărut

nicio parte a lumii nu te mai poate găsi

e timpul să mergi în întuneric 

unde noaptea are ochi să-i recunoască pe ai tăi 

[Dinca Valerian]

@Chris Multumesc pentru apreciere

[Dinca Valerian]

@Mihaela Popa Multumesc pentru comentariu si apreciere

[Chris]

frumos!

[Mihaela Popa]

frumos, meditativ

[Dinca Valerian]

@Ana Cimpeanu Multumesc pentru comentariu si apreciere. Orice parere este binevenita.

[Dinca Valerian]

@Cornaciu Nicoleta Ramona Multumesc pentru comentariu si sugestii. A doua ma ajuta sa rezolv o alta imagine cam neclar expusa. Cat priveste prima, nici mie nu-mi place cum suna textul acolo, pasajul era oricum pe masa de lucru, astepta un dram de inspiratie sau imbold. Posibil sa fi venit. Multumesc pentru ajutor

[Cornaciu Nicoleta Ramona]

Sper ca am ajutat!  

[Cornaciu Nicoleta Ramona]

Mesajul este frumos,  dar aș mai lucra la  "țărmuri de visuri care nu mai sunt" ex. țărmuri de vise mișcătoare... dar și la  ultima strofă as începe direct cu --rătacirea ta a dispărut... ar fi mai profund!