când nu te uiți

[Dinca Valerian]

mă adăpostesc de cealălaltă parte a ta
simt urma rece înconjurând înfățișari egale
între noi e mai puțin decât un strigat
indivizibil pentru cuvinte
va trebui să ne grăbim către o dimineață
care ne urmărește în lumina apelor curgătoare
îmi pare că suntem pe malurile diferite ale unui râu
pe care niciunul dintre noi nu-l traversează
ca și cum ar fi făcut pentru alții

ne tragem cu mâna spre pleoapele strânse
înțeapă lumina cu pasul amar
când nu te uiți
un interval lent și constant
înfășoară gândurile în ziua dinainte
mi se face dor de dorul tău
necuvintele îmi aparțîn la fel de mult ca și ție
dacă mergi mai departe prin nemărginirea albastră
caută un loc să ne rătăcim în el