Clepsidre sparte

[Dinca Valerian]

Curg dimineți bogat pe tălpi de brumă. Echere 

de cocori pribegi se-neacă. Și parcă toamna asta 

își sugrumă bătăile de aripi într-o teacă.

Privirea sfâșiată-n ochi, desparte ascunse vreri 

nebune să se-ntâmple. Nisipuri cad golind 

clepsidre sparte. Un nor îngălbenit se zbate-n 

tâmple.

Pamântul, în fisuri nu mai respiră lumina prins

-atât cât încăpuse. Icnește ceasul răsucit în spiră. 

Nervura arde-n frunzele răpuse. Ruginile solare 

mai transpiră pe umbrele polare încă puse.

[Dinca Valerian]

@Valeria Merca Normal ar fi lumina prins-atât cât încăpuse. Formularea prins-atât cuprinde doua cuvinte prinsa si atat, unite prin aspiratia unei vocale. Eu am decis ca sa despart versul la liniuta. Am mai vazut procedeul si in alte parti, nu este o inventie personala. Ma gandesc si la ce se poate intampla cand se ajunge la capat de rand cu astfel de cuvinte. Este de evitat, dar daca se intampla,  cum se despart? Cred ca asa cum am facut eu. Asa cum ziceti, textul curge frumos, multumesc pentru comentariu si apreciere.

[Valeria Merca]

Textul curge frumos, însă am o nelămurire la versurile/ formularea :Pamântul, în fisuri nu mai respiră lumina prins/ -atât cât încăpuse. În rest îmi place.

[Dinca Valerian]

@Sofia Sincă Noi sa fim sanatosi. Si daca iti reuseste figura aia cu intorsul in clasa a V-a, ia-ma si pe mine, ca am o gramada de lipsuri.

[Sofia Sincă]

Da, ai dreptate, Valerian, bătăile ține loc de complement de cauză. Nu am analizat bine. Trebuie să mă întorc la clasa a V-VI... Ce bine ar fi dacă s-ar putea. Dar, complementul nu se desparte prin virgulă de verbul pe care-l însoțește. Deci, 1 la 1.

:)))

Sofi

[Dinca Valerian]

@Sofia Sincă  Da, virgula pe care o pui in discutie, poate fi eliminata. Dar nu pentru ca este asezata intre subiect si predicat. Prietenul meu profesor de romana este de acord cu mine ca bătăile este complement. Virgula merita si trebuie scoasa pentru a da mai multa cursivitate. Despre frazele multe si scurte, nu stiu ce sa zic. Unii vad toamna molateca, altii o vad zdrentuita de vanturi reci. Chiar in acest moment, afara este o toamna-iarna care nu indeamna la prea mult romantism. Ma bucura mult faptul ca poemul iti place, totusi, prin muzicalitate si metafore. Mai raman niste amanunte cu care trebuie doar sa ne obisnuim. Multumesc pentru atentie, apreciere si comentariu.

[Dinca Valerian]

@Chris  Multumesc pentru apreciere.

[Sofia Sincă]

Toamnă, timp, melancolie destulă cât să sugereze o toamnă veridică. Metafore alese pe sprânceană... însă cam alambicate frazele și confuzate cu virgule.

Ex: își sugrumă, pentru mine este predicat și pentru toamna și pentru bătăile. Atunci virgula este de prisos.

Și aș mai reproșa frazele, multe, scurte. Ele dau impresia de grabă, de iureș... se pare că ceva vine, vine repede. Ori toamna este mai molatecă, din punctul meu de vedere.

Îmi place muzicalitatea subtilă produsă de rimele interioare.

Este doar părerea mea, poemul este frumos.

Sofi

[Chris]

foarte frumos, ultima strofa pare o succesiune de imagini pe nerasuflate, sa le zic asa :)