cicerone poștașul

[Dinca Valerian]

de-a lungul vieții de poștaș

cicerone apucase să distrugă cinci biciclete

cât despre suflete

nu era bătătură în măgherani

în care să nu fi adus durerea măcar pentru o clipă

e mult mai ușor pentru fiecare

să primească veștile proaste prin vorbe

după cum gândea el

era mai bine la început

când aduna lumea la primărie cu goarna

le spunea ce avea de spus

ridica șapca în semn de rămas bun

dupa care tot omul

pleca îndărat cu soarta lui pe umeri

unii care se-mpiedicau în drum

de ușa lui gore cârciumarul

se aruncau în pat de cum ajungeau acasă

și se sculau a două zi mai liniștiți

când veștile proaste sunt scrise

nu e cum le-ai auzi o dată și s-ar termina

îndeși scrisoarea în buzunar

o citești iarăși când dai de ea

și primești veștile proaste din nou

fără să-ți dai seama

că sunt tot acelea de ieri

cei din sat se obișnuiseră

să-i vadă mâna tremurândă 

bătând vești stinghere pe la porți

până-ntr-un an 

când i-a picat în tolbă

una dintre frunzele nenorocoase ale toamnei 

a suflat cu goarna adunarea la primărie

și salutând cu șapca lui cea veche

le-a spus celor de față 

că bucuria este întotdeauna 

de partea celor care așază stelele pe cer

[Dinca Valerian]

@Cornaciu Nicoleta Ramona - Multumesc pentru timpul si atentia acordate

[Cornaciu Nicoleta Ramona]

Foarte frumos!

”bucuria este întotdeauna 

de partea celor care așază stelele pe cer”

[Ada Nemescu]

@ Dinca Valerian cu siguranță doar timpul lipsește... talent și inspirație abundă...

Și mai este problema serioasă a vulnerabilității acestor spații culturale, sociale... aceste cenacluri sau ce-or fi...

Sunt convinsă că nu e ușor de întreținut viu un asemenea loc, dar mă izbește neplăcut  ca o miasmă IPOCRIZIA multora...

Că * vai se închide site-ul, bla, bla*... dar nu fac nimic să -l păstreze viu!

Și mă refer, desigur, la autorii care doar postează și așteaptă...

Aici, ca peste tot, reciprocitatea și fidelitatea suferă!

Lisia se zbate, dar....

scuze pentru divagație, dar trebuie să știți că vă respect și admir!

Sunteți unul dintre autorii de bază, talentat, bun, corect!

tot binele vă doresc, aDa

[Dinca Valerian]

@Ada Nemescu - Ar mai fi multe se spus, dar de unde atata talent si inspiratie? Si mai ales timp. Multumesc pentru comentariu si apreciere

[Ada Nemescu]

Fabulos! atât de simplu și direct ne oferi o plimbare în universul Dincă Valerian...  aDa

[Dinca Valerian]

@Vasilisia Lazar Gradinariu - Pe vremea aceea, razboiul inca nu vindecase toate ranile. Prin posta circulau mai mult vestile proaste. Cel mai des carti postale de la cei aflati in armata sau la puscarie.Mai pe urma a aprut moda cu vederi, felicitari, invitatii la nunta si botez. Multumesc pentru apreciere si comentariu

[Dinca Valerian]

@Ana Cîmpeanu - Va multumesc pentru prezenta si comentariul Dvs. Ma bucur ca va plac personajele mele. Cicerone, unul dintre putinii caruia i-am pastrat numele, era postasul satului. De fapt munca lui se intindea pe mai toate satele comunei, asa a ajuns sa "rupa" cinci biciclete. Unei vecine ii aducea pensia, dupa barbatul prapadit in razboi. Asa l-am cunoscut. Pe atunci, prin posta circulau mai ales vestile proaste. Ne-a parasit in toamna cand am trecut in clasa a  5-a, fara sa apuce pensia, asa i-a fost sortit. A rugat sa fie inmormantat doar cu sapca de postas. Uniforma, pe care o pastrase noua, i-a lasat-o unui frate care era sarac. 

[Vasilisia Lazăr]

când veștile proaste sunt scrise

nu e cum le-ai auzi o dată și s-ar termina

îndeși scrisoarea în buzunar

o citești iarăși când dai de ea

și primești veștile proaste din nou

fără să-ți dai seama

că sunt tot acelea de ieri

Iată o chestiune la care nu m-am gândit niciodată. Într-adevăr, veștile, bune sau proaste, au alt impact când sunt scrise. Și finalul... Minunat! 

[Manuela Munteanu]

Titlul? Ooo, dar nici că se putea unul mai potrivit... :) 

[Dinca Valerian]

@Munteanu Manuela - Ar fi o solutie pentru moment. Nu mi-a trecut prin cap alt titlu, dar poate ca asa e mai bine. Multumesc pentru atentia si timpul acordate