răspuns

[Dinca Valerian]

te trezești dimineața și te întrebi cine ești

răspunsul în sine un murmur ciudat

se lipește de tine în întuneric

așteptând nemișcat să nu dormi

îți mângâie oasele cu zece brațe deodată

aproape că nu poți să respiri

noaptea a rămas împrăștiată în fiecare colț

bătaia ceasului e dusă departe

ca o liniște prefăcută 

din oglindă te privește fără ocol

n-a iubit-o nimeni niciodată

totul este oprit 

suspendat parcă între paranteze

nu poți înfrunta cuvintele 

care țipă că nu ești suficient de ascuns

în numele tău încrustat pe ușă

te trezești dimineața 

zboară păsări în jur într-un cerc imperfect 

te întrebi cine ești

chiar și-atunci când ești gata să fii nou-nouț

răspunsul te provoacă să trăiești fără el

[Dinca Valerian]

@Ada Nemescu Multumesc pentru lectura versurilor si comentariu. Onorat sa fiu considerat ghid.

[Ada Nemescu]

O axiomă.

Atât de generală încât ne regăsim rând pe rând.

Mi-a plăcut atât de mult, încât am re-recitit căutându-mă..

aplaudă, aDa 

[Dinca Valerian]

@Cornaciu Nicoleta Ramona Multumesc pentru apreciere

[Dinca Valerian]

@gina zaharia Bucuros pentru apreciere si comentariu, multumesc

[Dinca Valerian]

@Ana Cîmpeanu Multumesc pentru comentariu si apreciere

[Dinca Valerian]

@Pop Dorina, Munteanu Mihaela Multumesc pentru apreciere

[gina zaharia]

Confuzia răsăritului din noi! Golită de imagini, dar dornică de a le construi.

[Ana Cîmpeanu]

Interesant buchet de personificări! Stări inteligent și inedit construite!