greu de crezut când sunt cu tine
că poate există ceva la fel de nemișcat precum
tonetele cu bilete de tramvai
plutim înainte și înapoi între ele
ca un copac care respiră solemn prin rădăcini
iar spectacolul de pe scoarță
pare să nu aibă chipuri desenate
doar câteva nume scrijelite apatic
deodată te întrebi de ce le-a făcut cineva
în loc să-și lipească palmele crăpate
toate la rând ca un memorial
pentru absența dintre cei mai vii
cred că ar trebui să îngrădim
măcar treptele care urcă pe socluri
tăcerea căptușită de existența accidentală
moștenim un vis retrăit
de o persoană înadins nepotrivită
și totul pare gol fără simț
precum tonetele cu bilete de tramvai
Adaugă un comentariu
@Chris Multumiri pentru apreciere
@gina zaharia Multumesc pentru comentariu si apreciere
@Ana Cîmpeanu Multumesc pentru comentariu si lectura.
trist, frumos....
iar spectacolul de pe scoarță
pare să nu aibă chipuri desenate
doar câteva nume scrijelite apatic
frumoasă imagine
© 2023 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE