foc nestins

[Dinca Valerian]

în fierăria lui toană buligiu aerul era totdeauna 

roșu că bătaia aripilor de păsări

din zarea lunecata spre asfințit

de pe nicovale

timpul ritmat de lovituri cu baroase

curgea pe fețele acoperite de funingine ca o miere rece

când eram de-o șchioapă

zicea bunicul

trecea câte-o căruță când și când

trebuia să strigi după fierar să vină la treaba

acuma carnea leneșă a dispărut de pe umerii lui toană

alte două nicovale s-au pus în rând cu a lui

oamenii au mare nevoie

cât mai au cai și muncesc după rânduielile vechi

pentru ochiul nemângâiat de pricepere

mâinile coapte de jarul cuptorului 

înnoadau ciocan lângă ciocan 

în scânteile nesfârșite de metal încins

pe măsură ce deprindeai sunetul înghesuit prin colțuri

băgai de seama 

că doar mâna repetă același gest

gândul fiecărei năvăliri

iscodea în aer căutătura potrivită

mai limpede sau mai înfundată

după cum o rostuia scopul fierului înroșit

undeva lovitura pare să fie la fel

dar este totdeauna diferită

devenind cu fiecare bătaie literă silabă cuvânt

toană nu s-a făcut fierar 

pentru că tot fierar a fost și taică-su bilică

învățase de țânc să deslușească

patimă copitelor de cai roase în pietrișul drumului

nu era nevoie să-l strigi noaptea afară

auzea și-n somn

troncănitul caruțelor săltat peste șanțuri

dacă i-a plăcut ceva a făcut

cuțit de plug șine pentru roți sape furci topoare

de toate

n-ai cum prinde tâlcul fierăriei bătrân

numai când ești copil te minunezi și îți place

când plecau din mâinile lui

potcoavele cele noi înșirau  în praf rânduri frumoase

ca la ora de caligrafie

[Dinca Valerian]

@Ada Nemescu  Si eu multumesc

[Ada Nemescu]

Eu n-am avut norocul să admir un astfel de atelier... de altfel, dincolo de pasiunea pentru pictură/desen, m-a fascinat războiul de țesut. Am căscat gura și eu, copil, privind-o pe mama țesând, fascinant! Dar ceea ce sper să încerc în viața asta, este roata olarului, lutul.. Mulțumesc pentru aducere aminte a clipelor din copilărie. Spor...

aDa

[Dinca Valerian]

@Ada Nemescu Multumesc pentru comentariu si apreciere Aveti dreptate, fieraria familiei Buligiu (l-am prins si pe Toană si, vreo doi ani, pe tatal lui, Bilică) mi-a ramas adanc in memorie. Ce scule erau acolo! Ce mai cascam gura de dimineata si pana seara! (ne desparteau doua case). Mi-aduc aminte de o masina de gaurit nemteasca cu 2-3 roti si multe manivele adusa de Bilica de la niste fierari din zona Timisoarei. Daca o mai fi pe undeva, ar trebui sa aiba peste 150 de ani. Si nicovala fratelui mai mare al lui Bilica era tot acolo. Nu mai lucra nimeni la ea, cand un fierar trecea la cele vesnice, nicovala lui era scoasa din functiune. Cred ca acolo, ai lui Buligiu au facut mii de potcoave. Dar ce n-au facut acesti mesteri de mare isprava. Pacat ca niciunul din copii nu s-a lipit. S-au si schimbat vremurile. Inca o data multumiri pentru gandul frumos si mai ales pentru ca m-ai ajutat sa-mi aduc aminte ca odata am fost un copil curios si neastamparat.

[Ada Nemescu]

poveste cursivă, de un firesc palpabil, cu impact vizual (...fețele acoperite de funingine ca o miere rece..., 

potcoavele cele noi înșirau  în praf rânduri frumoase

ca la ora de caligrafie.)

Asemenea acuratețe a detaliului nu poate veni decât dintr-un adânc de memorie, din copilărie...

M-a prins povestea, mi-a plăcut, aDa