Închid ochii

și îmi văd nemurirea 

la o pleoapă distanță.

Înșir emoții, frustrări,

linii de așteptare ale uitării,

până aud trompeta ce 

îmi semnează actul de ființare.

Din adâncurile înțesate

cu foste repere, mă învelește

o muzică necunoscută

ce-mi serbează ADN-ul

ca și când ar

trebui să-l scoată în lume.

Câtă liniște se așterne după

încercarea de a-mi forța limitele. .…

... Și mă grăbesc spre nicăieri,

Mă-mbarc în ultimul  vapor

Să scap de vechii temniceri,

Sunt emisarul călător.

Iluzii seci în lumi de basm,

În ghețuri și încinse iaduri

Ardeam în fiecare spasm,

Păduri treceam, ape în vaduri.

Când se-nclinau  urșii a rugă 

Lupii bătrâni mă salutau.

Iar cerbii se opreau din fugă,

Cu ochi închiși mă-adulmecau.

Era un…

Mă limpezesc din ape tulburi

Și, în colind cu trubadurii,

Îmi caut roua de pe muguri

Fără sa știu legea măsurii.

Alene mă cufund în nouri

Și-n curcubeiele trezite

Din ale bolților hublouri

Și albe-altare primenite.

Doar gândurile încă pleacă

Atrase-n zbor spre absolut,

Cu albatroșii să se-ntreacă

În cercul vietii, întrerupt.

Le cer, cu țipăt să-mi aducă

Un…

- Să ștergem uitarea dintre noi - ,

mi-ai spus de la fereastra trenului

ce se punea în mișcare.

Gândul îmi zbura peste tine,

se împletea cu

scrâșnetul roților de fier,

în timp ce chipul ți

se deforma cu fiecare secundă,

devenind o pasăre

necunoscută și imobilă.

Ploaia 

îmi spăla deja sufletul,

eliberând cu puterea tornadei,

ultimele resturi de amintiri.

O pace inutilă și…

Și într-un târziu,

când va veni momentul,

Inima Cosmică

se va auzi puternic

în imensitatea spațiului,

peste lumile văzute și nevăzute

și își va contopi câmpul

cu întreaga energie divină,

caldă și iubitoare

ca un cuib matern.

Încet, va acoperi

cu infinită tandrețe

fiecare colț al Universului

pe care îl apără și îl hrănește

din totdeauna.

Iar această întâlnire

și…

Diminețile mele nu sunt albastre.

Sunt roșii, inundate

de sângele tânăr al Lunii pline,

Măiastra ce pleacă agale spre somn.

Eu?

Eu fug să-mi găsesc liniștea

într-o oază a deșertului,

într-o cascadă puternică,

să-mi spele urmele de iubit,

Și în pădure,

să îmi foșnească stejarii

vorbele nerepetate,

neregăsite și neînțelese.

Mă duc să culeg uitarea pământului,

tăcerea statornică a…

Pierdute în iarbă cad lacrimi de înger,

Deschise corole ce nu vor să moară,

Plecate din târgul beției de vară

Cu răni încă vii pe lujeri de sânger.

Vântul pribeag iscă focul din mine,

Jerbe de flăcări se-anină de praguri,

Sângele aspru îmi curge în cheaguri

Să-mi spele otrava  lăsată de tine.

Plânsul îmi șterge-ntrebările toate,

Mă-ndeamnă să plec din ținutul arid,

Să uit de umbrele, ascunse…

Senin te găsesc, cu fruntea spre cer,

Cu ochi liniștiți în somnul curat,

Uitându-mă-n jur văd toate cum pier 

Și cerul se scurge-n pământul uscat.

Fac valuri în mine furtuni de regrete,

Pasu-i sculptat de o umbră de vânt,

Destinul crud ar vrea să-mi repete

Lecții amare în miez de cuvânt.

Nu-mi cere milă, nu am ce să-ți dau,

Roata se-nvârte în sens de păcat,

Spălându-mi trecuturi ce nu mai…

Număr copaci rânduiți în inele,

Număr inele născute-n copaci.

Blând mă acoperă ploaia de stele,

Când îi întorc un zâmbet stângaci.

Sub constelații în bolți suprapuse,

Ochii îmi plâng în timp ce măsor,

Secunde tăcute și vorbe nespuse

Pe răni încă vii, pe răni care dor.

Să mântui păcatul, încă trăiește,

Și-mi șterge intrarea în paradis,

Lumina difuză obrazu-mi pălește

Tristețea inundă poemul…

Înainte de a fi coborât în trup,

am fost înger.

În veacul meu de singurătate 

alunecam nehotărât

printre culmi abisale,

 să-mi găsesc identitatea.

Robia cunoașterii mă mâna,

simțeam  umbrele penetrându-mi

tiparul care, încet, devenea om.

Și în adâncul conștiinței,

strângeam plânsetele neplânse încă,

dureri viitoare,  

spaime coborâte din neant.

Încărcam îndoieli și

vinovății…

Albastrul care șade-n călimară,

Penița încercată greu de timp,

Se zbat să țeasă foii-o piesă rară

Cerându-i muzei tale anotimp.

Lacrimi amare, o dorință oarbă,

Se-arata-n diamant neșlefuit 

Somnul adânc și nechemat să soarbă

Vise din scrinul tău neprețuit.

Nu ai habar de Luna ce inundă 

Stele de jar aprinse-n jurul ei,

Cu inima bolnavă și flămândă,

Otravă din pahar ai vrea să…

Așteaptă inima să-mi bată,

Așteaptă-mă la colț de cer,

E vrerea ei să mai străbată

Drumul ursitei, efemer.

Uscați sunt ochii fără lacrimi, 

Gheața topită curge lent,

Din icebergul cuprins de patimi,

Subțire ca un pergament.

Mai lasă-mi  albul tău pe buze, 

Despică-mi umbra și-o să iert

Că m-am născut pe pat de frunze

C-un suflet gol, ca un deșert.

Rămâi cu mine la…

E seara mea, când bate orologiul

Și vânturile-ar vrea să se oprească,

când glezna crudă și-a găsit refugiul

lăsându-și umbra să se odihnească,

În seara mea se-ntorc pe rând acasă,

desperecheate, roiuri mari de stele.

Niciunuia din voi nu vă mai pasă…

Străzile, faruri din viitor,

își potolesc fuga doar

când talpa le mângâie

ușor asfaltul.

Nu vei putea, tu, femeie,

să-ți cureți șiragurile de spaime,

dacă nu colinzi străzi imaginare,

desființate de trecut și uitate

 în firidele celulelor tale.

Sunt liniile de apel către

înlăuntrul tău, se înșiră în labirint,

 nu le mai poți străbate, 

nici cu firul Ariadnei,

încâlcit de fricile…

Văd zorii  cum se rânduiesc

 în ritmul inimii,

nu se mai aud nici măcar

țipetele albatroșilor.

Cerul pare sfâșiat de

copilul nopții, o umbră de nor

Gândurile-mi aleargă

dezbrăcate de învelișul de gheață,

răsfățându-se sub o suliță,

palidă încă, de lumină.

Cuvintele sunt repezi,

moartea unuia este urmată de

un șir de spiriduși vii.

Le dau mereu  o misiune,

culeg vânt și îl…

Te recunosc, bătrân izvor,

Cu valuri lungi de cositor,

Ai nins acum arginți de Lună

În pletele-ți albe de spumă.

Tu, ce îmi goneai  fricile,

Îmi lepădai răscrucile

Încet, bucată cu bucată

Lăsându-le la altă poartă.

Izvor din moși strămoși adus,

Ce curgi din marginea de sus,

Descalecă de pe balaur,

Rămâi într-un cocon de aur,

Prefă-te-n prințul așteptat,

Prefă-te-n prințul…

Încă vreau să îmi rămână timp

Într-o cupă mare de răcoare,

Să petrec cu zeii din Olimp

Înlemniți în munții lor de sare.

Să îmi cern clepsidrele deodată

Pe un mal cu cel mai fin nisip,

Lângă-o apă lină și brodată,

Lacrimă de Lună să-nfirip.

Să-mi recit poveștile nespuse,

Transhumanța florilor de gând

Să-mi alunge zilele răpuse,

La coșmarul nopții renunțând.

Candelabrul…

Să taci când gândul se îndreaptă

Nimicitor ca gheața-n avalanșă,

Eu, copilot, cu mâinile pe manșă.

Îți spun, e timpul tău, așteaptă.

Si vei pătrunde în sistem de stele,

Cu găuri negre ce-și repetă dansul,

Să nu te sperii dacă-ți iau balansul,

Îți vor conduce drumul către ele.

Ajuns apoi în lumea cea curată,

În lumea cea pavată cu oglinzi,

Unde imaginea încerci să-ți prinzi,

Să te privești în ochi,…

Tălpile mele par străine

pe acest pământ nou.

Se mișcă robotic, fără teamă,

arborând curiozitatea 

drept catarg și felinar.

Am depășit bariera viului,

iar neviul mă întâmpină cu

mișcări de felină și

culori de înger neînceput.

Îngeri neîncepuți, siluete

plăsmuite din suspine umane,

din suflete argintii 

ce-și închină plecările 

pe treptele devenirii.

Ca apoi, să transforme…

Între cer și cuvânt,

Între ploaie și vânt,

Știu că încă mai sunt

Trăitor pe pământ.

Mă compun din fotoni

Când cuantific eoni

Și când număr…