Fir-ai în adânc, iubire

[Monica Pester]

Diminețile mele nu sunt albastre.

Sunt roșii, inundate

de sângele tânăr al Lunii pline,

Măiastra ce pleacă agale spre somn.

Eu?

Eu fug să-mi găsesc liniștea

într-o oază a deșertului,

într-o cascadă puternică,

să-mi spele urmele de iubit,

Și în pădure,

să îmi foșnească stejarii

vorbele nerepetate,

neregăsite și neînțelese.

Mă duc să culeg uitarea pământului,

tăcerea statornică a munților,

să-mi umplu cămările cu portocaliu,

verde și mov, să-mi ajungă

până la momentul firului alb,

când, o voi lua iarăși de la capăt,

iubind disperat și străveziu

tot ce mă-nconjoară, 

tot ce m-a creat.

[carmen popescu]

Fuga de dragoste, prin dragoste, în anii ultimului pătrar. Toți avem nevoie de liniștea ei. Te îmbrățișez!

[Monica Pester]

Lisia, când ție îți place o destăinuire a mea, mulțumirile scrise nu ajung. Mai spun doar că mă faci fericită.

Și nu numai tu. Mă onorați!

[Vasilisia Lazăr]

Da, ce să zic, și mie mi se pare că ar suna mai bine cum zice Dan. Eu nu am acele informații, eu văd doar poetic și cred că mulți văd ca mine. Dar poemul e foarte bun. Felicitări!

[Monica Pester]

Mulțumesc mult, Poete. Ești generos. Culorile amintite reprezintă, în spectrul Rogvaiv, culorile celor mai importante chakre ale omului. Portocaliu-Swadhisthana, adică plexul solar, verde este reprezentarea Anahatei, chakra inimii și mov, Sahasrara, chakra divinității. Acesteasunt miezul ființei energia informaționale. 

Va mulțumesc mult, 

Poete, Chris !

[Chris]

da, e altceva. si eu as fi scos,  dar aceasta este viziunea autorului.

[petrut dan]

Aș fi lăsat doar portocaliu, sună foarte bine, dar cu celelalte pierde din forță, un poem bine scris, mi-a plăcut de la început până la sfârșit, cu drag!