Scrisoare

[Monica Pester]

Albastrul care șade-n călimară,

Penița încercată greu de timp,

Se zbat să țeasă foii-o piesă rară

Cerându-i muzei tale anotimp.

Lacrimi amare, o dorință oarbă,

Se-arata-n diamant neșlefuit 

Somnul adânc și nechemat să soarbă

Vise din scrinul tău neprețuit.

Nu ai habar de Luna ce inundă 

Stele de jar aprinse-n jurul ei,

Cu inima bolnavă și flămândă,

Otravă din pahar ai vrea să bei.

Gândul ucide albe nopți în ropot,

Clepsidrele se-agită și se sparg,

În piept, bătaia sună ca un clopot

Când  rătăcești și ultimul catarg.

Iar teama despuiată e în drum,

Zâmbește cu obrazu-i glaciar,

Tu rupe din trecut fâșii de scrum 

Pe-o filă albă, viața-ncepe iar.

[Mihaela Popa]

frumos!

partea asta cred că am exersat-o și eu (cu sensul de "punct și de la capăt")

"Pe-o filă albă, viața-ncepe iar."

[Monica Pester]

Plecăciune, my mentor!

[Vasilisia Lazăr]

Iar eu îți dau BT-ul. Adică Bun de Tipar. :)

[Monica Pester]

Ultimaaa strigare!

[Vasilisia Lazăr]

În somnul cel adânc, să soarbă

Nu e ok, are cu o silabă mai puțin. :))

[Monica Pester]

Of, câte extemporale dau ! Dar, îmi place.

Lisia . . .

[Vasilisia Lazăr]

Da, acum e bine. :) Stai că am mai văzut ceva. :)) Pe perna ce așteaptă să îți soarbă. Tot cacofonie se cheamă. :)

[Monica Pester]

Lisia, știi că te ascult și mă modelez continuu.

Am refăcut scrierea după îndrumările tale.

De aceea îți mulțumesc din inimă !

[Monica Pester]

Poete, mă încântă mult aprecierile  tale, în fraze scurte dar intens concentrate !

Mulțumesc frumos ! 

[Monica Pester]

Iertare tuturor pentru raspunsul meu tîrziu.

Mulțumesc mult Nikol, ești prea blândă.

Mulțumesc mult, Alex, prietene, știu că mă înțelegi.