o clipă ...

[Elisabeta Drăghici]

... când timpul îți mângâie fața,

înflorind pe obraji bujori răsăriți

din iubiri retrăite sub umbra amintirilor,

se așterne tăcerea, în timp ce inima grăbește ritmul.

Nostalgia își spune povestea spre seară, sub clipocit de stele,

când copacii se-apleacă presărând pete aurii

peste istorii uitate în jurnale demodate.

... dar clipa ce poartă toate acestea

dispare odată cu primul clipit al pleoapelor.

[Elisabeta Drăghici]

Mulțumesc pentru aprecieri și îndrumări.

[Chris]

timpul trece exact - intr-o clipa -  si trecerea lui mi s-a parut bine exprimata in ultimele doua versuri

frumos, putin cam povestit pentru mine

[bolache alexandru]

Fugit irreparabile tempus... Ușor nostalgic.

[Grig Salvan]

Timp iute trecător, clipe efemere, nostalgii cu sunete și culori fugitive, toate compun viața care se duce și poemul ei ca o clipă oprită. Plăcut textul în tonul nostalgic și în fulgurații de imagini calde, sentimentale. Îmi place „clipocitul stelelor”, stam uneori noaptea cu ochii la cer și dincolo de imaginea miilor de stele auzeam parcă și „clipocitul” lor ca al unor ființe ce vibrează de viață.

[Vasilisia Lazăr]

Uneori poți fi fericit doar navigând cu gândul și cu inima înapoi, până într-o clipă pe care ai vrea să o oprești… Clipă rămâi!… O poruncă de care, însă, timpul nu ascultă…

Frumoasă poezie!

Punctele de suspensie se lipesc întotdeauna de cuvânt (...xxx sau xxx...).

[Mihai Katin]

clipa  dispare  cu  primul   clipit  este  poate  cel   mai   acut  sens  al   perenitatii  in care totusi:

Nostalgia își spune povestea spre seară,....

frumos! 

[C.Titi Nechita]

***

,,... când timpul îți mângâie fața,”

Clipa își pune ștampila.

Ea îți definește viața

Și tot ea întoarce fila.

[petrut dan]

Un poem lucrat, conturat, mi-a plăcut, mai trec, cu drag!