Remember Ion Lazăr da Coza („Definiție”)

[Vasilisia Lazăr]

Poezia?

O biată veşnicie amanetată.

Unii o confundă cu o bijuterie,

Amanetată şi ea.

O pun pe inelar iubitei,

Dar şi bijuteriile se demodează.

*

Iar tu, Poet –

O coală albă şi o pană

Şi-un colţ de linişte...

Şi-atât.

 

Nu te mira

Că timpul trece

Şi n-ai să aureşti hârtia

Cu albastrul niciunui cuvânt.

 

 

La Mulți Ani, de Ziua Poeziei, dragii mei!

[Vasilisia Lazăr]

Vita brevis, ars longa spunea Seneca și îi dau dreptate. Nu veșnică, nimic nu e veșnic, nici măcar Universul, dar durabilă da. Însă faptul că se demodează e iarăși adevărat, iar aici îi dau dreptate lui Ion, fiindcă totul este în continuă schimbare. Inclusiv poezia. Vă mulțumesc mult pentru comentarii și aprecieri! La mulți ani, Poeți! La mulți ani, Poezie!

[Monica Pester]

Poezie...  Poet...

Vorbe obișnuite, dar atât de încărcate de trăiri ale sufletelor care le reverberează.

Nici strălucirea celui mai prețios diamant nu poate cuprinde profunzimea acestor înțelesuri.

[Nikol MerBreM]

Poetul este adesea un pelerin pe cărările Parnasului, în căutarea muzelor, ascunse precum comorile aurite. Dar tocmai această poezie ce își asumă depărtarea de creste ne aduce în inimă albastrul regal al profunzimii stărilor poetice și strălucirea creației. Frumoasă aducere aminte!

Drag,

Nikol

[C.Titi Nechita]

,,Poezia?

O biată veşnicie amanetată".

Frumoasă definiție, aș spune!

[petrut dan]

O definiție ce apelează imaginația într-un mod personal, nici că se putea un poem și un moment mai nimerit dedicat poeziei, indiferent că ne place sau  nu timpul își continuă/împlinește rostul, noi doar putem să-i întârziem cumva implacabilul, iar așa cum citeam undeva '' un scriitor ar ști despre ce vorbesc'', deosebită scriere/viziune, lady! 

[Grig Salvan]

De obicei o odă închinată poeziei scoate în evidență măreția ei. Ori aici e doar o duioasă compătimire pentru modestia, vulnerabilitatea și efemeritatea poeziei și a „părintelui” ei, poetul. 

„Unii o confundă cu o bijuterie”. Așa și eu, adesea spun despre o poezie care-mi place că e o veritabilă bijuterie. Chiar dacă una perisabilă și care se demodează în timp.

[bolache alexandru]

Un remember deosebit! 

[chindea maria elena]

Da, definițiile lui Ionică, niște aforisme extinse! Esență tare! Poate-s trecătoare, dar și filtrele omenirii se schimbă! Nici diamantul nici aurul nici albastrul spiritului nostru nu-și mătuiește strălucirea! Și să nu uităm că-i iubim în continuare (deși poate altfel decât contemporanii lor) pe Homer, Rumi, Shakespeare - deși trecură multe secole peste ei, se schimbară mode, stiluri de-a versifica... Așa că, veșnicia și perenitatea poeziei e discutabilă și aleatorie valorizarea........

[gabriel cristea]

Minunat, Lisia, de aceea folosim adesea cerneala simpatică! 🙂

[Mihai Katin]

da,poezia  nu   este  nici  vesnicie  ,nici  piatra  scumpa  dar   are  scanteia  ei   de diamant  si  acel   albastru   greu   de gasit......